Scrisori din viitor.


Dragul meu, îţi scriu astăzi, când mă apropii de 50 de ani de viaţă. Vreau să te anunţ cum este viaţa mea, nu ca să ştii ce te aşteaptă şi ce trebuie să faci, ci pentru că meriţi să vezi că munca ta se va merita. Sunt liniştit. Într-un final, am reuşit să fiu mândru de mine. Începusem să renunţ la locuri de muncă făcute doar ca să trăiesc şi am ales un loc de muncă unde trăiam în fiecare zi. Nu regretam nimic, nici salariul, nici condiţiile de muncă, absolut nimic. Şi cel mai important, să ştii şi tu de acum, nu mă interesa că ce făceam eu nu era pe placul altora, care aveau atunci, mare încredere în mine că voi face una sau alta. Am ales să fiu fericit unde sunt, nu doar să fiu fericit că am o familie şi atât. Voiam să îmi fie bine în fiecare zi, deşi, te anunţ de pe acum, o să tragi tare şi o să îţi mănânci zilele de nervi că ai ales asta. O să fii batjocorit o perioadă. O să fii luat în râs că ai studiat atât şi ai ajuns să faci ce fac eu cu atâta pasiune. Dar o să fii fericit, pentru prima dată în foarte multă vreme.

Să nu te mai ţin în suspans, ţi-ai luat inima în dinţi, te-ai apucat de ceafă şi te-ai băgat într-o bucătărie şi nu ai mai ieşit de acolo. Deşi, iniţial voiai şi tatonaseşi ideea de a fi fermier. Asta, te face fericit, dar n-o poţi face toată viaţa. Ferma o ai, o vei vedea cu ochii tăi în câţiva ani de aşteptare şi muncă draconică. O să renunţi la micile tale bucurii stupide, şi o să pui osul la treabă. Mai uşor cu statul degeaba, mai uşor cu visat cu ochii deschişi. Ţi-a venit vremea, nu îţi zic când anume, dar ţi-a venit vremea să munceşti, mai mult decât credeai tu că ai muncit până atunci. Să îţi zic despre bucătărie, că ferma ţi-o las supriză. Într-o zi, munceai, la micul tău birou, fericit că faci nişte bani, că te îmbraci la cravată şi costum, şi că ai o relaţie mai lungă decât o zi de post, ţi-ai dat seama că vei muri într-un birou. Deşi aveai potenţial şi puteai să ajungi manager acolo. Dar nu voiai să mori într-un birou, nu voiai să te ştii ajuns în viaţă doar că stai pe scaun şi faci fel de fel de lucruri abstracte. Dacă nu mă crezi, eşti un om concret tu, vrei să faci lucruri pe care să pui mâna, lucruri pe care alţii să le vadă. Mi-a luat ceva să mă prind de asta şi am noroc că îţi pot zice asta, înainte să fie prea târziu. Să nu crezi că scrisoarea asta o să te deştepte. M-am gândit mult şi bine şi chiar dacă te anunţ din timp, tot îţi va lua ceva vreme până să prinzi curaj şi să te rupi de rigorile vieţii stabilite din timp. Ţi-am zis că te vei sacrifica. Şi aşa va fi. O să trăieşti la limită. O să fii fericit cu ce faci, dar nu o să îţi fie totul lapte şi miere o perioadă.

Să continui cu bucătăria. Nu te-ai apucat să faci reţete, oricum asta faci, îţi place să o faci. Dar te-ai dus, nu ştiu dacă ţi-a fost ruşine iniţial să faci acest pas, dar te-ai dus, spășit la un restaurant, de prin Bucureşti, unul de care nu ai auzit dar pe care tot îl vedeai în drum spre muncă. Te-ai dus țintă direct la bucătarul şef de acolo şi l-ai rugat să te lase să cureţi morcovii. Nu înţeleg de ce i-ai zis asta, nici acum, de la atâta vreme nu îmi dau seama de ce fix asta i-ai zis, dar ideea este că te-a lăsat şi nu a comentat nimic. Fie te aştepta, să vii, tu fiu risipitor, fie credea că e vreunul angajat şi pe el nu l-a anunţat nimeni. Ideea e că ai curăţat mulţi morcovi, şi mai mulţi cartofi. Ca să ştii şi tu, te-ai înjurat în mintea ta o vreme dar ţi-a trecut. Făceai ceva şi te simţeai împăcat cu tine. Nu te mai luptai cu niciun demon interior, nu îţi mai muşcai pumnul că stai într-un birou. Nu, acum stai într-o bucătărie, fierbinte, încinsă, plină de aburi şi arome. Dar îţi plăcea la nebunie. Şi acum îmi place, deşi este propria mea bucătărie, acasă, lângă familie. Dar cât am îndurat în acea bucătărie, mi-am deschis ochii şi mi-am liniştit mintea ca mi-am găsit rostul pe această lume.

Fără să îţi mai dau alte detalii, că ţi-ar fi prea uşor, te rog să nu te mai cramponezi degeaba. Sigur, ai învăţat multe în facultate, dar nimic nu e mai trainic în mintea ta decât ceea ce ai învăţat de mic copil. Ai stat în bucătărie la bunici, acasă, prin cămin, prin apartamentele cu chirie şi mereu îţi plăcea ce faci. Şi acum îmi place, nu ştiu dacă trebuie să îţi zic cum gătesc, eşti conştient că am ceva experienţă, dar nu mai îmi fac griji că prezenţa mea în bucătărie este un eveniment doar pentru a mânca. Acum, bucătăria este o sărbătoare în sine, un templu în care mă eliberez de păcate, fac terapie pentru nervi, mă educ, iubesc şi sunt iubit. Soţia mea găteşte mai bine decât mine, şi nu pentru că sunt modest, ci pentru că ea m-a aruncat în această bucătărie. Se săturase să fac bani şi să nu radiez de fericire. A zis că până la urmă, o familie e deasupra banilor şi dacă nici eu nici ea nu făceam ce ne plăcea, degeaba ne-am fi numit o familie fericită. După 25 de ani, o să vezi că ce ţi-am scris acum e plin de înţelepciune. Mai am încă 50 de ani de viaţă în mine, 50 de ani de reţete de făcut şi oameni de bucurat. Pentru că îţi zic, nu stai în acea bucătărie să hrăneşti oameni, asta poate face oricine. Stai în bucătărie pentru că aduci zâmbete pe chipurile celorlalţi. Fie că sunt copiii tăi, părinţii tăi, rudele tale, prieteni dragi, colegi de muncă, prietenele soţiei tale venite să mai afle secrete din bucătărie, fiecare oaspete care a gustat reţetele mele a plecat fericit, nu hrănit. Că puteam să îl hrănesc cu apă şi pâine şi îmi făceam treaba. Dar voiam ca mâncatul să fie o ocazie prin care oamenii să uite de ce este în afara bucătăriei sau în afara farfuriei. Şi cu mâna pe inimă, îţi zic că vei face cea mai bună alegere, când o vei face. Şi sper să o faci cât mai repede, şi să nu regreţi nicio clipă alegerea făcută.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s