Bărbat bărbos.


Există o nouă modă prin lume, prin România, pe reţelele de socializare. Femei care adoră bărbaţii cu barbă, bărbaţi cu barbă care au devenit mai atrăgători decât acei metrosexuali divinizaţi până acum. Bărbaţi cu barbă îmbrăcaţi cu stil, bărbaţi cu barbă foarte masculini, cu aspect neîngrijit, care te fac să salivezi, femeie fiind. Totuşi, nu îmi dau seama cum s-a pornit acest lucru. Bărbaţii, cel puţin generaţia părinţilor noştri, a bunicilor noştri, purtau barbă. Dacă nu purtau barbă, aveau mustaţă, erau masculini, nu metrosexuali, erau bărbaţi cum te aştepţi să fie un bărbat, să îţi ofere protecţie, să inspire încredere, să fie apoteoza evoluţiei umane în spectrul bărbătesc. Acum, cei care sunt hipsteri, încearcă să crească un smoc de păr, pentru că aspectul neîngrijit e atrăgător. Doar că nu sunt încă bărbaţi, sau cel puţin, nu inspiră prea multă bărbăţie.

Eu, doar încerc să văd dacă barba mea va avea sens. Nu pot să zic că am barbă, pentru că este în plină dezvoltare, am nevoie de timp să văd cum va creşte, cum mă voi simţi cu ea, dacă merit onoarea să port barbă sau doar sunt leneş şi vreau să scap de tabietul bărbieritului zilnic. Până acum, din adolescenţă, încă de când începuseră să îmi crească păr pe faţă, pe piept, nu prea eram dispus să mă bărbieresc sau să mă epilez. Sunt într-o tabără ciudată, dacă tot ai păr pe piept, îl laşi acolo, nu sunt fotomodel să fiu impecabil pe tot corpul. Unde e nevoie să am igiena foliculară, am. Chipul meu acum este ca un laborator de testare. Barba mea este lăsată să crească, îmi ascut nervii când simt nevoia să mă scarpin de la iritaţie. Barba mea devine extensia părului de pe cap, e pieptănată, şamponată, în fond, este tot păr şi cu cât creşte mai mare, va avea nevoie de mai multă îngrijire. Până la urmă, igiena în asta constă, să te păstrezi curat. Aspectul neîngrijit îl poţi menţine fiind la fel de curat. Nu e nevoie să te arunci în nămol şi să te crezi neîngrijit, eşti doar plin de nămol pe tine şi ai nevoie de o baie zdravănă. Barba mea până acum, a fost certată şi adorată. Mama nu o suportă, cred că s-a săturat de barba tatălui meu din tinereţe. Tata nu are nimic de zis, el a trecut prin toate stagiile, de la barbă deasă şi stufoasă la mustaţă clasică la proaspăt bărbierit. Sora mea nici atât nu o suportă, prin prisma soţului ei, care zilnic se bărbiereşte. Fetele cu care interacţionez, nu prea m-au certat, ba chiar mă complimentau că port aşa pufosenie de barbă după mine.

Pentru a intra în sfere mai filosofice, umblă un citat că acela care renunţă la o barbă pentru o femeie, nu merită nici barba, nici femeia. Eu până acum, nu am fost pus în situaţia să renunţ la barbă, pentru că nu a fost cazul, ori nu era o femeie să merite să îmi dau barba jos, ori nu aveam barbă de dat jos pentru o anumită femeie. Faptul că experimentez şi am răbdare să crească, mă face să cred că voi fi dispus la un moment dat să aleg între ceea ce mă face pe mine să mă simt încrezător şi sigur pe mine şi ifosele unei femei care îşi doreşte un ten proaspăt bărbierit. Sper să mă “găsească” o admiratoare şi o fană înfocată a unei bărbi stufoase şi pufoase. Câştigăm amândoi. Pe parte ştiinţifică, să mă amuz de experimentul meu, am găsit că părul facial te face mai atrăgător, motivele sunt greu de înţeles, dar femeile se pare că vor alege unul cu păr facial, barba în mod special în detrimentul unuia cu chipul bărbierit. Mustaţa e într-o ligă specială. Ori îţi stă bine cu ea, şi este purtatul ei este o stare de spirit şi lumea te asociază cu ea şi mai greu fără aceasta, ori te dai bătut din a experimenta cu mustaţa. Rişti să devii ciudat fără vina ta. Ştiinţa mai zice că părul facial ne apără, pe ăştia, noi, doritorii de barbă pe chip, de efectele ciudate ale soarelui, de frig, de praf, de polen, de ce vreţi voi să apere o barbă. Ne apără şi de timiditate, dacă barba îţi creşte nivelul testosteronului la cote demne de Chuck Norris.

Şi fiind vorba de Chuck Norris, foarte mulţi oameni celebri, legendari chiar au sau aveau barbă. Începând cu veselul Moş Crăciun sau Moş Nicolae, mergând pe la Gandalf şi Saruman, amintind uşor de Leonidas, regele spartan, Dumbledore sau mai toţi vrăjitorii din poveşti, regi din legende, eroi sau voievozi de-ai noştri. Oamenii au apreciat părul facial, fie că era barba întreagă, mustaţa, combinaţii între. Până la urmă, avansând în vârstă, barba îţi conferă înţelepciune, maturitate, lumea te va crede mult mai uşor când te ştiu că eşti cu barbă şi ceva mai în vârstă. Acum, revenind la moda cu bărbaţi bărboşi, tind să cred că nu este o modă, cel puţin sper să nu fie. În primul rând, durează ceva vreme să ai o barbă interesantă, o barbă să fie credibilă, nu doar nişte puf pe faţă. În al doilea rând, când ştii că barba separă bărbaţii de băieţi, o vei purta într-un mod responsabil, doar dacă ştii că înseamnă ceva pentru tine şi nu pentru că şi alţii o fac. Şi în ultimul rând, o barbă purtată cu încredere nu te face într-un mod absolut preot sau cerşetor. Cum alegerea de a fii sănătos făcând zilnic înot, alergând kilometri peste kilometri, mâncând lucruri gătite de tine, cât mai nutritive şi cât mai puţin nocive, este una care este recomandată de ambele sexe, la fel şi barba. Dacă bărbatul, este sigur pe ce vrea, femeia de lângă el, va trebuie să accepte această mărturie de exprimare a propriei personalităţi într-un mod vizibil. Şi dacă nu poţi creşte o barbă, ţine minte, că nu doar barba de pe chip este importantă, ci şi bărbosul din interior este la fel de important. Bărbaţi bărboşi, mândriţi-vă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s