Femei frumoase.


Am întâlnit femei frumoase. Am întâlnit şi fete frumoase. Mereu îi ziceam că este frumoasă. Foarte rar îi ziceam că este cea mai frumoasă. Dar era. Orice femeie este cea mai frumoasă. Orice femeie este unică în felul ei. Şi fiecare femeie pe care am văzut-o, am pierdut logica printre priveliştea care îmi era redată ca o melodie în surdină. Vedeam fete frumoase, cu buze cărnoase, cu păr negru ca tăciunea, cu ochi ciopliţi din bucăţi de smarald, din bucăţi de topaz. Vedeam fete frumoase, cu sâni precum două pere cărnoase, dulci, zemoase, amintindu-mi de verile toride. Vedeam fete frumoase cu mâini catifelate, şolduri pline de viaţă, coapse mustind a pasiune, tălpi care să se plimbe pe chipul meu. Vedeam femei frumoase, în devenire, crescând şi iubind fiecare păcat bărbătesc în cale.

Am întâlnit o femeie frumoasă. Îmi zâmbea şi mă anestezia. Îmi vorbea şi mă omora. Îmi povestea şi mă făcea copil. Am întâlnit o femeie inteligentă. Îmi făcea cu ochiul şi renăşteam. Îmi săruta buzele şi plângeam ca un copil la sânul mamei. Mă îmbrăţişa şi îmi dădeam duhul. Am întâlnit o femeie frumoasă. Cu părul mătăsos, unduind printre mâinile mele. Cu ochii, oglinzi fără reflexie, vedeam tot ce trebuia să văd. Cu buzele, porţi ferecate, purtând zâmbete şi râsete, invocând vorbe şi taine, magice, pierdute printre vremuri. Cu un chip, angelic, draconic, uman, divin. O vedeam în toate felurile. Mă rugam la ea şi păcătuiam ca un neghiob în toată păcătoşenia lui. Mă închinam la ea şi îmi spovedeam toată inima. Scuipam toate păcatele, înghiţeam toate gândurile de rău. O vedeam şi încă o văd. Stă precum luna şi îmi păzeşte somnul. Din când în când, creaţia mea, capătă formă, capătă sens. Scrie prin mine, scriu pentru ea, scriu de la ea. Din când în când, cu un suflet slab, lipsit de înger, o chem, o caut. O vreau.

Cunosc o femeie unică. Are să îmi fie singură femeie. O să păcătuiesc doar cu ea. O să trăiesc pentru ea. Ea mă poate omorî în fiecare noapte, mă poate crea în fiecare dimineaţă. Mă poate face bărbat zi de zi, mă poate mângâia ca un băieţel ce sunt. O văd şi acum, chipul ei îmi este proaspăt în mintea mea. Refuz să îi pierd forma. Să îi uit cuvintele. Femeia mea este femeia fiecăruia. Acea femeie care îţi dă formă. Care îţi dă o familie. Care îţi dă un cămin. Care îţi dă o linişte pentru fiecare zbucium de bărbat. Femeia care îţi este amantă fidelă, doamnă, prietenă, confidentă, mamă, iubită, preoteasă, totul pentru nimicnicia ta măruntă. Ea îţi descântă singurătatea, ea îţi alungă burlăcia şi ea îţi îngroapă tinereţea de băiat. Scoate şi dezgroapă bărbatul ce va avea să o facă femeia ta. O schiţez în fiecare seară, dimineaţă îi dau foc la schiţă. O sculptez în fiecare zi, noaptea dărâm creaţia. O visez cu fiecare coşmar care nu-mi dă pace şi dimineaţa uit tot ce am clădit împreună cu ea.

Femeile frumoase sunt multe. Mama ta e frumoasă, sora ta e frumoasă, fiica ta va fi frumoasă. Soţia ta e mereu frumoasă. Amica ta din facultate pe care o plăceai va fi mereu frumoasă. Fiecare frumoasă din patul tău va fi pururi frumoasă. Nu ai făcut-o tu aşa, ea te-a făcut să fii frumos în ochii ei. Fiecare cafea băută alături de o femeie frumoasă va fi mai dulce. Buzele sărutate vor fi mereu dulci şi catifelate. Sânii mângâiați şi supţi, vor fi mereu râurile tale de patos şi dorinţă. Coapsele cuprinse cu ardoare îţi vor fi dăruit de fiecare dată nopţi în care bărbăţia era la mare preţuire. Dar mereu, vei vedea femei frumoase. Iscusite. Hotărâte. Delicate. Naturale. Ingenue. Irezistibile. Pătimaşe. Vor fi femei frumoase pentru un bărbat chipeş.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s