Sunt liber.


După ce toată pofta de a vorbi despre “12 ani de Sclavie”, ţinând cont că deja a fost premiat şi criticat intens pentru calitatea filmului, a trecut, eu m-am trezit aseară să mă uit la el şi să vorbesc despre film. Doar că nu vreau să vorbesc efectiv despre film, că unii poate nu l-au văzut, alţii poate l-au înţeles altfel. Vreau să vorbesc despre ce am simţit uitându-mă la el. Mai ales că titlul este legat de libertate, fix acel lucru pe care nu îl are un sclav, acea libertatea de care noi ne bucurăm acum. Deşi, e greu să defineşti o libertate absolută, mai ales dacă te raportezi la acele vremuri, la aceste vremuri, la ce înseamnă să fii liber şi cât de liber te consideri într-un regim care te ţine drept sclav cu anumite drepturi. Sunt liber să pot vorbi despre asta, nefiind ca acei sclavi din film care nu puteau scrie, nu ştiau citi. Sunt liber să îmi aleg soarta, să rămân sărac, să mă îmbogăţesc, să rămân prost, să mă cultiv, să rămân în ţara mea, să mă stabilesc pe alte meleaguri. Sunt liber să fiu un om liber, cu drepturi şi îndatoriri, cu toate că mereu se poate întâmpla, să o păţesc şi să ajung sclav ca şi negrii de pe plantaţiile de bumbac.

În secolul nostru, în zilele noastre, sclavia este ceva mai greu de suportat, atât din partea instituţiilor care apără drepturile omului dar şi din partea stăpânilor de sclavi. Acum, te poţi numi sclav dacă munceşti zi lumină, ai un salariu, ca să nu stai pe gratis şi munceşti la acelaşi stăpân pentru că este singurul din zona ta. Văd asta în oraşele mici, ca şi în oraşul meu de exemplu, ai un patron milostiv care angajează oameni dispuşi să muncească pentru ziua de mâine. Sunt salarii pentru ca să nu fie o revoluţie. Dar libertatea lor este decisă de anii nevoiţi să îi petreacă pe plantaţia de bumbac din aceste vremuri. Părinţii mei aşteaptă deja anii de pensie. Eu am ales un an sabatic, să îmi dau seama dacă vreau să fiu sclav fără ambiţie, doar ca să supravieţuiesc, sau ca să fiu un sclav care se poate elibera şi să trăiască o viaţă liberă.

Uneori, chiar trebuie să faci alegeri. Uneori chiar nu trebuie să te apuce disperarea, să îţi doreşti să te retragi din viaţa asta, oricât de dulce ţi-ar fi moartea pe lângă viaţa de sclav. Uneori, educaţia pe care o ai, pofta de a reveni sau a te reîntregi ca om, îţi poate fi Sfântul Graal care să te ţină plin de moral ca şi sclav. Acum, nu mai primeşti lovituri de bici, primeşti nervi şi fire albe de păr înainte de 30 de ani. Acum, nu mai eşti tratat ca un animal pe baza culorii pielii tale, dar ai parte de prejudecăţi pe baza alegerilor tale. Mereu trebuie să te încadrezi într-un tipar social, să fii acceptat de cei cu care munceşti şi sunt mai închistaţi la minte. Azi, vei fi alături de sclavii tăi, vei dori să te răzvrăteşti împotriva stăpânului tău. Sau îţi doreşti să îi intri pe sub piele stăpânului, să îi arăţi la ce vioara ştii să cânţi, să îi arăţi că eşti mai citit decât alţii şi să te scapi de alte agonii sclavagiste. Vremurile trec, sclavii se preschimbă, stăpânii rămân stăpâni, tu rămâi cu alegerea de a fi sub robie sau a spera la lucruri mai bune. Filmul mi-a deschis ochii la ideea că moralul tău, capacitatea de a te izbăvi şi a te încuraja că vei reuşi, sunt lucrurile mai importante decât statutul tău, fie că eşti sclav născut sau cazul personajului principal, sclav printr-o conjunctură nefericită.

Eu am stat şi am analizat situaţia, atât pe parcursul filmului, cât şi după, şi astăzi am stat în discuţii cu cei care l-au văzut şi încercam să realizez că răutatea din om nu vine de la faptul că este rău pur şi simplu, ci pentru că este într-o lipsă de cunoaştere. Ar fi ştiut că oamenii sunt egali, indiferent de culoare, de religie, de alegeri. Oamenii sunt egali indiferent dacă s-au născut bogaţi sau săraci. Oamenii se vor naşte dintr-o mamă şi vor ajunge oase la final de viaţă. Din prima secundă de viaţă până la ultima, alegerile lor îi vor determina să fie mai mult sau mai puţin egali decât ceilalţi. Cum este în politică, cel mai egal dintre inegali sau mai egal decât cei egali. Alegerile mele mă vor face un sclav pe plantaţia unui stăpân sau mă vor lăsa un om liber, fără servitori şi fără stăpâni. Un om care şi-a stabilit viaţa să fie într-un fel şi se bucură de modul cum decurge viaţa. Cu lucruri simple, cu familie, cu bucurii mărunte. În fond, dacă mă nasc liber, voi muri liber. Între cele două libertăţi, ce voi face, va stabili cât de liber mi-am trăit viaţa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s