Sunt ţăran.


Cei mai ţărani ţărani din ţara asta sunt ţăranii. Aşa zicea Mugur Mihăescu într-un spectacol live de prin 1996. Teoretic, avea dreptate, când zici de cineva că este ţăran, îi aduci o ofensă. Chiar şi celui care stă la ţară, zicându-i că este ţăran, îl jigneşti pentru că în vremurile noastre a fi ţăran este o împietate şi eu dacă vreau să zic că am crescut la ţară şi am un mic înveliş de ţăran, o să fiu călcat în picioare pentru că îmi doresc să îmi aduc aminte de rădăcinile mele, de vremurile când mergeam la ţară, la bunici şi eram mândru că eram în comuniune cu natura. Acum, am aceleaşi gânduri, deşi este de dorit să stai la oraş pentru că ai luxul de pe lume, dar cei care vin din ţări străine la noi, majoritatea se stabilesc la ţară. Nu trebuie să fim miraţi, eu nu sunt mirat deloc, pentru că ştiu că în România, veşnicia s-a născut la sat şi acolo rămâne, fiind veşnică, nu va dispărea prea curând.

Eu mă simt ţăran pentru că părinţii mei s-au născut la ţară, acolo au copilărit, bunicii mei sunt de la ţară, copilăria mea, partea estivală a ei se desfăşura mai degrabă la ţară, decât să stau sechestrat între blocurile de beton şi să mă sufoc de atâta lipsă de activităţi. Eu mă simt ţăran şi pentru că am fost pus la muncă, asemenea unui ţăran agricultor. Am fost trezit deodată cu găinile, m-am îmbrăcat cu ce găseam prin şifonier şi eram gata de mers în câmp, în limbaj popular, în țarnă. Acuma, ajung mai greu la ţară, mâine spre exemplu mă duc doar că sunt moşii de iarnă şi vreau să îi mai fac o vizită bunicii mele înainte să dea căldura. Până să iau drumul pribegiei mele studenţeşti, vizitele la bunici erau foarte dese, nu doar că eram în vacanţă, ci pentru că îmi doream să mai stau la poartă, să joc mingea cu ceilalţi, să mă urc în copac după mere încă necoapte, să pun picioarele pe sobă să mă încălzesc când dădea frigul. La ţară mă simţeam lipsit de griji, deşi sunt cele mai multe griji acolo. Dacă nu ai un loc de muncă la oraş să aduci bani, dacă nu ai pământ şi roade de pe acel pământ să te poţi hrăni şi să poţi supravieţui, viaţa la ţară nu mai este atât de idilică. Văd asta la rudele mele. Fie au un loc de muncă în cel mai apropiat oraş, fie muncesc cu ziua, ducându-şi greutăţile de pe o zi pe alta, nu se bucură de luxul pe care îl am eu să aibă atâtea distracţii. Universul lor este universul disponibil pentru banii lor, pentru educaţia lor.

Ţăranii de care sunt eu mândru, sunt de fapt au fost bunicii mei, acum este doar bunica mea. Ea mi-a arătat că a locui la ţară, nu este un blestem de care nu poţi scăpa, fiica ei, mama mea a izbutit, tatăl meu la fel a izbutit, eu am izbutit şi mai sus ca părinţii mei, deşi educaţia lor era una mai simplistă decât cea pe care o am eu, educaţia bunicii mele era de bază, având doar câteva săptămâni de şcoală, totuşi s-a descurcat, a avut o viaţă lungă, încă o are, nu se îndură să mă lase singur, încă se bucură că are nepoţi ajunși în viaţă, că are şi strănepot şi mâine mai mult ca sigur se va bucura să mă vadă. Pentru mine, ea este ţăranul de care aş vrea să fiu mândru şi când zic că este o femeie simplă, de la ţară, îi aduc cel mai mare compliment posibil. Datorită ei, prin simplitatea ei de ţăran, ducându-mă pe câmp, hrănindu-mă cu mâncare făcută cu ingrediente de prin grădină, am trăit sănătos în copilăria mea, mi-a arătat că lucrurile simple, făcute alături de cei dragi îmi aduc cele mai mari bucurii.

Eu sunt mândru că sunt fiu şi nepot de ţăran. Sunt mândru că îmi doresc cândva să revin la ţară, să îmi fac o fermă, să mă stabilesc la o tinereţe mai înaintată, să fiu aproape de pământ, să ştiu că munca mea îmi va aduce o răsplată care va depăşi orice salariu de mii de euro. Până atunci, trebuie să mă angajez în civilizaţia urbană, să îmi doresc să îmbrăţişez satul românesc precum un nepot îşi îmbrăţişează bunica la plecare. Eu sunt mândru că am încă onoarea să am o bunică la ţară, să am o curte unde să mă joc, să am animale pe care să le îngrijesc, să am amintiri provenite de la ţară şi să le pot împărtăşi cu cei care au trăit la fel de frumos ca mine, bucurându-se de minunile care se petreceau în satul nostru. Sunt mândru că sunt ţăran pentru că îmi dau seama că ţăranul român, cel cu care ai crescut şi cel care te-a crescut, este românul care te face mândru că îţi împarţi țara cu el. Sunt mândru când oamenii simpli de la ţară hrănesc cu produse naturale, pe cei care au dat natura pe bani. Realizez atunci că oricând vei mânca o roşie proaspătă, dar mai rar vei încerca să mesteci o monedă. Fii mândru, măi țărane!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s