Limba noastră.


E o comoară, e ascunsă printr-o gară. O să încerc, doar o să încerc pentru că limba română este plină doldora de expresii care te fac să chicoteşti de unde le vine rostul şi care le este înţelesul criptat. Mai mult, încercarea mea sper să fie uşor comică pentru că majoritatea expresiilor româneşti, a locuţiunilor, a cuvintelor compuse îţi provoacă o uşoară stare de amuzament când îţi dai seama ce înseamnă şi ce vor să însemne. Să purcedem agale, mergând pe drumul expresiilor care te cuceresc şi îţi doreşti să fii un român expresionist. Nu o să încerc să mă lupt cu morile de vânt şi nici nu voi tăia frunze la câini, sub nicio formă nu voi freca menta şi nici nu voi bea cerneală cu acest text.

Vreau să fiu mai mult decât o batistă pe ţambal şi să nu se uite lumea ca un viţel la poartă nouă urmărindu-mă până în pânzele albe. În fond, doar ecranul este alb şi negru pe alb vă mărturisesc că o să fiu scump la vedere, nicidecum ieftin ca braga. În fond, nu cred că sunt prostul satului, mai ales că stau la oraş, de felul meu nu mă fac de mândră minune şi n-o să dau vina pe mort pentru acest text. Până acum, mă gândesc că deja aşteptaţi Paştele cailor pentru a vă da seama care e rostul acestui text.

Asta e altă mâncare de peşte, cu rostul unui text, mai degrabă voi merge ca un orb la Brăila, şi aşa nu am mai fost de un car de ani acolo şi nici nu îmi dau seama dacă îmi va fi greu la deal cu boii mici care mă vor duce până la dracu’n praznic. Nu încerc să vă scot peri alb în cap, mai ales că mulţi dintre voi sunteţi în floarea vârstei, şi nu vreau să mă mănânce fix în cursul călătoriei mele să vă aduc soarele de pe cer pentru a vă mulţumi cu un text normal. Totuşi, sper că la final, să fiţi în al nouălea cer şi dacă nu se va putea, măcar să apucaţi un înger de picior să vă ducă până la porţile Raiului. Mai ales că nu aş vrea să vă ţin cu sufletul la gură o pagină întreagă, mai ales că până la Dumnezeu, o să vă mănânce sfinţii dacă nu sunteţi cuminţi şi nu aveţi o răbdare de fier cu mine.

Sunt totuşi un boboc de om, un june prim, lumina ochilor părinţilor mei. Totuşi, dacă nu o să vă placă textul, o să ţin minte că apa oricum trece, cititorii rămân şi nici nu o să umblu cu ocaua mică să vă bag pe gât acest text. Fiecare îl citeşte aşa cum îl duce capul, până la urmă o să vă ţină cureaua pe toţi să parcurgeţi câteva fraze foarte întortocheate. Până la urmă, dar din dar se face Rai, şi lectura din lectură, mă fac scai. O să încerc să nu dau bir cu fugiţii, nu mai suntem pe vremea fanarioţilor să plătim impozit pentru ţara noastră, dar voi vrea să dreg busuiocul, pentru că până acum, textul nu are nicio noimă. Este un ghiveci pe foaia asta şi nici dacă mi-aş pune pofta-n cui, nu voi reuşi să o scot până la capăt. N-o să vă dau chiar mură în gură, fiecare expresie tradusă dar o să îmi iau inima în dinţi şi voi vrea să aduc la bun final aceasta ciorbă literară. Mai ales că expresiile din acest text au fost ca ciupercile după ploaie, una după alta, creşteau într-o frază cât altele în şapte paragrafe. Oricum, nefiind buricul pământului, nu o să mai bat apa-n piuă şi nici nu o să mă învârt în jurul subiectului aşa că va fi chiar floare la ureche să închei acest joc de a îmbrăţişa limba română. Aşa că voi spăla putina, să nu ziceţi după aceea că îmi lipseşte o doagă şi nici nu mă voi lega la cap dacă nu mă doare. Aşa că plec, înainte să o mierlesc. Când o zbura porcul, o să vin cu un text mai bun.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s