De ce?


Nu vreau să îi fur domnului Cărtărescu titlul cu “De ce iubim femeile?” dar o să încerc să arunc şi eu o părere personală asupra femeii. El explică de ce iubim femeile, pentru că sunt multe femei pe care le vei iubi într-o viaţă, dar în fond, vei iubi una singură, singura diferenţă fiind că iubirea ta pentru ea va schimba mai multe trupuri şi mai multe experienţe. Tot o femeie vei iubi, tot bărbat te va face prin iubirea ei. Nu sunt snob să spun că am citit cartea, i-am ascultat doar o înregistrare pe care o am prin calculator, câteva minute în care îmi spunea mie de ce iubim femeile. În fond, orice bărbat va iubi altfel o femeie, orice iubire mereu va fi unică în felul ei, deşi o iubire ar trebuie să fie o iubire. Totuşi nu este aşa şi fiecare băiat va creşte “iubind” o fată, prima lui iubire, care va fi de-o vară, de un an, de un întreg liceu, sau care îl va duce prin toată facultatea. Crescând băiatul devenind bărbat, va iubi în fiecare noapte câte o femeie, aceeaşi sau alta după nevoia lui pur fiziologică. O va iubi trupeşte, animalic, o va iubi aşa cum crede atunci că înseamnă a iubi.

Să nu înjosesc bărbatul că este un obiect sexual căutându-şi obiectul fanteziilor sale. Într-un moment ales la întâmplare de propria-i viaţă, bărbatul se va îndrăgosti, exact ca în liceu sau ca în facultate, dar va iubi pătimaş o femeie care îl va face să se simtă bărbat. Îl va provoca să caute noi şi noi maniere de a o face fericită, îl va îndemna să îşi depăşească pofta de normalitate cotidiană şi să aspire şi să inspire noi şi noi trăiri sentimentale şi spirituale. Împreună vor creşte, în iubirea lor, în viaţa fiecăruia, vor primi pachețele sentimentale unul de la celălalt, îşi vor declara respectul şi afecţiunea reciprocă şi vor încerca să îşi facă viaţa un rai înţeles doar de ei. Dar asta înseamnă doar ce faci când iubeşti, nu şi de ce, nu înţelegi ce rotiţe se învârtesc în mintea ta să renunţi la singurătate, la animalism erotic fără implicaţii emoţionale, să te abţii de la cuceriri de dragul cuceririlor şi să purcezi la expansiunea unui singur ţel: acela de a o face pe ea, aceea care te face să simţi cea mai mare provocare din viaţa ta, să o faci fericită în fiecare zi şi în fiecare noapte din viaţa ta. Chiar şi dacă vei învăţa mergând, chiar şi dacă o vei ruga să îţi arate cum, chiar şi dacă dintr-un crai de curte nouă îi vei părea un băiat în căutare de afecţiune, simplul fapt că îţi împarţi viaţa ta cu viaţa ei va însemna că eşti dispus să aduni clipe împreună pentru ceea ce vrea să fie ultimul ţel al bărbatului şi al femeii: familia şi iubirea din familie.

Eu nu pot să zic de ce iubesc femeia pentru că încă nu am iubit o femeie. Zic asta fără să jignesc sub nicio formă şi nu nicio intenţie sufletele care au împărtăşit pentru un timp, mai lung sau mai scurt, aceeaşi inimă cu a mea şi aceleaşi dorinţe ca ale mele. Nu erau femei cum nici eu nu eram bărbat. Eram în creştere, în descoperire, atât eu cât şi ea. De la primul sărut, de la prima noapte, de la prima îmbrăţişare, de la primul adio, de la primul o iau de la capăt, fiecare alegere feminină pe care am făcut-o sau s-a făcut în dreptul meu a fost pentru a mă descoperi pe sine, pentru a ne descoperi doleanţele unul faţă de celălalt. Credeam că o iubesc pentru că era frumoasă, când ştiam că toate sunt frumoase, nu doar ea. Credeam că o iubesc pentru că era amuzantă, când toate te fac să fii fericit alături de ele şi mereu vei fi cu zâmbetul pe buze. Credeam că o iubesc pentru că ne asemănăm, dar fiecare femeie este ca şi tine, un om cu defecte puse sub reparaţie şi calităţi şlefuite în timp. Credeam că o iubesc pentru că mă iubea, dar în fond, toţi iubim şi toţi alegem să fim părtaşi în viaţa cuiva, pentru o noapte sau pentru o viaţă. Nu puteam atunci şi nu pot acum să iubesc o femeie doar pentru că ea mă iubeşte pe mine sau pentru că simt că are cel mai mic sentiment crescând de afecţiune. Iubirea nu se oferă pentru că ai nevoie de ea şi în niciun caz nu primeşti pentru că celălalt se aşteaptă să îi oferi o iubire similară.

Acum o iubesc, deşi nu este decât un dor sublim în spatele minţii mele, o sclipire în ochii mei de fiecare dată când clipesc spre soare. O iubesc pentru că este femeie. E frumoasă, ca toate de până la ea şi ca toate de după ea. E inteligentă, deşteaptă, agilă şi abilă. E drăguţă şi simpatică, adorabilă şi mângâiabilă. E pasionată, pasională, în plin avânt tineresc şi într-o stare de a primi şi oferi precum citeşti doar în basmele populare. O iubire ca-n poveşti, fără prinţi şi prinţese, doar cu o femeie şi un bărbat. Nu sunt eu şi nici nu este ea, sunteţi toţi care ştiţi că o iubiţi şi că vă iubeşte. O iubesc pentru că e mereu copil, deşi trăsăturile de femeie sunt omniprezente şi te lasă fără suflare la fiecare pas suav pe care îl face. O iubesc pentru că este o cuceritoare de minţi şi o exploratoare de suflete. Nu apuc să îmi recapăt simţurile că mi le ascute prin prezenţa ei. Aş fi într-o vânătoare pentru iubirea ei, pentru prezenţa ei, pentru afecţiunea ei, pentru ea. Să îmi potolesc pofta animalică, absolut umană de a fi bărbatul ei. O iubesc pentru că voi creşte alături de ea, va creşte deodată cu mine, vom creşte o familie împreună. O iubesc pentru că nu încetez să mă gândesc că merită tot ce am mai bun, deşi ştiu că mereu va fi mai bună decât merit. Când simţi că un drum paralel și o cale ferată se vor intersecta şi vor provoca o coliziune care să zguduie pământul aşa este când două suflete fără nicio legătură se vor lega în toate modurile imaginabile doar pentru că acel tren şi acea maşină au vrut să vadă cum este să se întâlnească. Aşa este acum. Fiecare bărbat va fi curios, dornic şi cuprins de patimă să îşi întâlnească femeia care să îl zguduie din temelii, care să îl schimbe fără să îi altereze nimic, care să îi dea sens şi formă, să îl completeze şi să îl întregească în toată deplinătatea umanității lui.

Într-un final, o iubesc pentru că mă face fericit, pentru că îi pot fura zâmbete, îi pot dărui zile cu soare, o iubesc pentru că o ţin de mână şi mă desprind de la sol. Doi oameni, reîntregiţi că s-au găsit, compleţi în prezenţa celuilalt, perfectibili în timpul în care se iubesc. O iubesc pentru că mă joc în părul ei şi fac nisipul să urce în clepsidră. O iubesc pentru că îi sărut buzele şi fac lumea să îngheţe, fac timpul să se lungească bătând spre infinit. O iubesc pentru că îi văd ochii şi îmi citesc toată fericirea în ei. O iubesc pentru că este femeie. Plină de calităţi şi defecte, plină de viaţă şi zâmbete, plină de inspiraţie şi creaţie. O iubesc pentru că nu mă pot opri din a o iubi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s