Câteva perle.


Bunul meu simţ ar zice să scriu despre acele perle, izvorâte din mii şi mii de ani de copt într-o scoică pentru a rezulta în acea sferă de o valoare incomensurabilă atunci când faci un şirag de perle şi ca un bonus, să fie şiragul de perle al bunicii tale. Să îl poţi dărui viitoarei tale soţii, ca mamă, să îl laşi moştenire fiicei tale, să treacă generaţii şi acel şirag să rămână în familie, să îşi sporească valoarea. Iniţial, chiar despre acele perle aş fi vrut să scriu, dar la starea mea umoristică foarte accentuată din acest moment, mă apuc să scriu despre acele perle pe care le descoperim când creierul nostru intră în repaos, când mintea fentează inteligenţa sau când propria inteligenţă îşi dă demisia din singurul job pe care îl are în scris, acela de a produce propoziţii coerente şi corecte.

Nu stau să caut pe marele internet perle, că aş reproduce lucruri care nu îmi aparţin, dar pot totuşi să stau să fac slalom printre logica umană şi să ofer variante personale de perle umoristice, provenite din cotidianul obişnuit. Spre exemplu, Ştefan cel Mare nu a fost voievod pentru că el este deja numele unui stadion, Sfântul Gheorghe nu este un sfânt pentru că deja este numele unui oraş iar Dacia nu poate să fie o maşină pentru că era pe vremuri numele ţării noastre şi pe atunci nu existau maşini. Mergând spre alte logici imperturbabile, un zgârie-brânză nu se poate numi zgârcit pentru că zgârciţii nu au brânză, ei au doar zgârcenie. Zgârie-norii nu au niciun sens pentru că norii nu se pot zgâria, ei doar pot doar să fie fotografiaţi din avion.

Mai mult când tragi un pui de somn minţi cu neruşinare pentru că puiul de somn este prea mic să îl tragi, este cât un mormoloc de mic, şi nici nu poţi să zici că somnul ca şi activitate poate să aibă pui, pentru că nu are cu cine să se înmulţească. Nu există o femelă de somn ca şi activitate, doar o femelă somn ca şi peşte. Când zici că ucizi cu sânge rece te crezi animal cu sânge rece? Te crezi crocodil şi atunci începi să plângi cu lacrimi de crocodil? Şi dacă plângi cu lacrimi de crocodil, cine ţi-a dat o veste atât de proastă să te supere? Mai mult când ucizi cu sânge rece înseamnă că l-ai ucis într-un congelator şi tu erai mai bine îmbrăcat ca victima? Aceste întrebări survin atunci când limba pe care o vorbeşti este atât de darnică încât nu te poţi abţine să nu găseşti umor în conversaţii.

Mergând pe aceeaşi logică infailibilă cei care sunt scumpi la vorbă înseamnă că îşi vând cuvintele cu gramul sau sunt speakeri motivaţionali şi te taxează zicându-ţi ceva ce tu oricum ştiai? Dacă sunt scumpi la vorbă, vorbesc mai rar şi mai cuprinzător sau vorbesc mult ca să facă mai mulţi bani? Nu vom ştii niciodată, doar dacă părăsim scena celor scumpi la vorbă şi ne gândim cum ne poate înşela săraca scenă să ne facă să îi dăm papucii. Că ori o părăsim, ori îi dăm papucii, acelaşi rău îi facem la săraca scenă. Dacă îi dăm papucii, trebuie să ne gândim dacă îi dăm papuci de casă sau papuci de plajă. Şi fiind o scenă, îi dăm papucii noştri sau papucii pe care şi i-a adus atunci când s-a mutat la noi în suflet? Foarte complicat şi cel mai bine ar fi să ne oprim ca să nu sărim calul, că sigur nu şi-ar dori săracul căluţ să îl folosim pe post de capră, de fapt, să îl folosim pe post de aparat folosit în gimnastică. Că şi capra, săraca de ea, ori e animal, ori vreo poziţie nefirească folosită de oameni reduşi mintal ori e un aparat care te ajută să tai lemne. Nici ea nu mai ştie dacă trebuie să îţi dea lapte sau să care buşteni pe spate.

Şi pentru ca să nu intru în pământ de ruşine că am apelat la bogăţia limbii române, îmi doresc ca pământul să nu mai primească oameni ruşinoşi, doar pe cei fără suflare, cei sucombaţi, decedaţii şi în ultimă instanţă chiar oamenii morţi. Nu de alta, dar se aglomerează cimitirele cu oameni vii şi ruşinoşi. Mai mult, nu vreau să vă omor cu zile, că rămâneţi cu nopţi în plus aşa că îmi iau rămas bun, de la aprozarul din colţ. Pentru cine nu ştia, rămasul bun se vinde la metru pentru că vânzătorul de acolo este un metru şi un zâmbet şi atunci îi vine uşor să îşi vândă marfa. Cu acestea fiind zise, jos pălăria de pe cap şi pusă pe dulap, să nu se murdărească la gură de atâtea vorbe spurcate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s