Altă scriere.


Din păcate, este momentul când o să subtilizez într-un mod deloc subtil câte-o fărâmă de inspiraţie. Se pare că ninsoarea nu mă inspiră, doar mă face să mă gândesc la viitor. Când vine primăvara, când o să aud la ştiri de inundaţii, când o să îmi aleg un weekend să merg pe munte, când o să mă gândesc că mai este puţin şi vine vara. Inspiraţia îmi spune că pot scrie orice vreau, datorită faptului că sunt pe propria mea pagină, într-o stare lipsită de un subiect anume, mai degrabă cuprins de o mare de subiecte. O mare secată, îngheţată, ninsă şi viscolită. Pot primi veşti care să mă bucure, pot primi veşti care să mă întristeze. Ambele veşti mă fac să merg mai departe. În ton cu ideea: “dacă ai câştigat, continuă, dacă ai pierdut, continuă”. În această perioadă, vreau să merg mai departe, nu prea departe de casă, dar mai departe cu gândurile mele.

Inspiraţia îmi şopteşte că sunt într-o perioadă mai calmă, mult prea calmă pentru starea mea interioară. Totuşi, când învăţ să mă bucur de linişte, o să apreciez şi lipsa liniştii, la fel de mult cum apreciez prezenţa ei mult prea voluntară. La fel, trebuie să învăţ să mă bucur de propriile mele gânduri, ca să mă bucure gândurile altcuiva. Mă aştept ca din momentul în care voi lua taurul de coarne şi capitală de mână, să am parte de atât de multe momente socializatoare, încât voi cerşi după clipe solitare. Am simţit-o în scurtele vizite bucureştene, câtă agitaţie optimistă se află acolo. Trebuie doar să te înconjori de oameni dragi, prieteni sau rude. Îţi trebuie şi energie, îţi trebuie şi exerciţii de curaj să te adaptezi la schimbările pe care le vei simţi într-o faună diversă de oameni.

Inspiraţia răspândeşte următorul zvon: învaţă să trăieşti, aşa cum simţi tu, fără să înfrânezi libertăţile celor din jurul tău. Sunt în anul în care voi bifa o pătrime dintr-o viaţă. Celelalte trei sferturi vor însemna o viaţă asumată, responsabilă, împărţită în doi, trăită pentru cea iubită, pentru cei iubiţi. Citeam că orice ţi-ai alege în viaţă, să nu laşi familia pe plan secund. O poți neglija atunci cât eşti tânăr, neglijent sau iresponsabil, crezând că oricum familia va fi mereu lângă tine. Dar, vei îmbătrâni frumos, te vei maturiza şi vei realiza că părinţii tăi vor deveni bunicii copiilor tăi, bunicii tăi vor fi străbunici şi ulterior vor deveni amintiri pomenite din când în când. Poţi să alegi să faci bani, să ai o carieră. În perioada asta, nu poţi trăi altfel, dar nu te poţi numi un om în viaţă fără o familie. Familia de care aparţii, familia pe care ţi-o vei întemeia. Şi eu, am ales să fiu aproape de familie. Cel puţin ca distanţă. Orice job voi avea, presimt că o să îmi iau scuza de a fi foarte ocupat şi o să refuz cu abstinență să fiu foarte prezent în familia mea. Încă de pe acum, voi vrea să îmi cer scuze dacă o să fac asta. Traiul bun, fără cei dragi, e un trai sec.

Inspiraţia îmi dictează că o nouă carieră mă aşteaptă. Până acum, am fost loial unui loc de muncă şi la un altul doar mă duceam să muncesc. La cel la care am fost loial, nu s-a putut să rămân, la cel la care mă duceam să muncesc, am plecat înainte să îmi fac rău. La următorul loc de muncă, vreau să încep să cresc. Să fiu învăţăcel, să greşesc în timp ce învăţ şi să încep a acumula experiență într-un domeniu în care mă simt comod. Pot fi gânduri utopice, idealiste, să am un loc de muncă frumos, perfect, cu toate dorinţele îndeplinite. Dar poţi să faci să îţi placă orice loc de muncă, dacă alegi să munceşti fără să te prosteşti. Foarte rar, cei care studiază un domeniu, profesează în acel domeniu. Pentru o perioadă, studiam şi profesam în domeniul meu. Acum, realizez că sunt multe alte domenii în care aş vrea să mă desfăşor. Fără să am studii, ci mai degrabă înclinaţie şi fascinaţie. Vreau să mă văd gătind mâncăruri delicioase, precum îmi gătea bunica mea, copil fiind. Vreau să mă văd învăţând copiii să asimileze lucruri de care au nevoie să fie fericiţi sau împliniţi la vârsta lor. Visez să am o fermă, să ştiu că sunt cel care produce hrană pentru cei care au nevoie de ea. Visez să vorbesc în public şi din vorbele mele lumea să plece cu zâmbetul pe buze sau cu un lucru nou învăţat. Visez să mă trezesc din visare şi să trec la fapte. Visez ca toate visele mele să ţină mai mult de-o noapte de somn. Visez cu ochii deschişi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s