Frâu de mătase.


Am apelat la cuvântul zilei pentru scriitura zilei. Mătasea a fost în mintea interlocutoarei mele de astăzi şi mătasea se va deşira în mai mult de patru fire pentru amuzamentul vostru literar. Mai ales că am început cu titlul, care te poate duce la pluguşor şi versurile “cu frâu de mătase/cât viţa de groasă”. Mai mult dacă stai să scotoceşti dicţionarul explicativ, de sinonime şi folclorul românesc în aria regionalismelor în care se foloseşte cuvântul mătase, vei rămâne surprins că aceasta fibră textilă foarte căutată şi de o calitate foarte bună s-a înşirat în toată ţara, cu sensuri specifice, în funcţie de cum o alăturezi în context.

Cel mai simplu sens ar fi de ceea ce se scoate din borangicul viermilor de mătase şi prelucrat într-un fir de o foarte mare calitate. Până la urmă, atât bărbaţii cât şi femeile, îşi doresc veşminte din mătase, atât pentru calitatea materialului cât şi pentru calităţile oferite de acest material. Eu, visez la cravata seven-fold din mătase, cravata tricotată din mătase sau o cravată ascot din mătase. Sunt conştient de faptul că din momentul în care voi învesti în mătase, voi învesti în calitate. Femeile au mult mai multe opţiuni, semn clar că ele ştiu să aprecieze mult mai bine acest material provenit din natură. Ar trebui să stau să fac o analiză cantitativă şi calitativă la câte obiecte vestimentare există pentru doamne şi domnişoare făcute din mătase. Eu mă gândesc doar la un şal suav din mătase la gâtul unei domnişoare într-o primăvară însorită. Să aibă un aer de nobilime şi eleganță negreșită.

Să mă mut la ţară cu subiectul şi să înfăşor mătasea în sensul ei agricol şi anume mătasea reprezintă acele fire maro, roşiatice, gălbui care îi dau coama știuletului de porumb, înainte să vină toamna să îi usuce podoaba florală. Când eram mic, ştiu că mă războiam cu mătasea porumbului atunci când mâncăm porumb fiert, trebuia să îl curăț, să nu rămân cu tricotajele prin gură. La fel şi când eram la cules de porumb, trebuia să fie curăţit de fire şi iţe rebele, pentru că aruncarea ştiuleţilor în remorcă să fie mai lejeră, să nu te agăţi de mătase să îţi zboare cât colo. Şi extrapolând spre o copilărie foarte infantilă, să consideri mătasea ca fiind părul unui ştiulete atunci când mic fiind, te jucai cu porumbul pe câmp să treacă ziua fără a te plictisi sub arşiţa soarelui. Mătasea nu mă îmbrăca, ci îmi definea copilăria de la ţară.

Rămânând tot în spectrul rural-agricol, mătasea se zbârcea la chip atunci când îi spuneam mătasea broaştei şi mă scârbeam dacă aveam ghinionul să calc prin ea, să prind vreun peşte şi să ajungă pe acolo şi să fiu nevoit să mă scufund după carasul ascuns printre acel conglomerat de nu ştiu ce era când eram mic. Nici acum nu mă pot controla cu gândul când îmi aduceam aminte de senzaţia pe care o aveam când călcam prin acea pâcla de la suprafaţa apei foarte scârboasă. Totuşi, pentru cât de scârboasă era, făcea parte din peisajul pescăresc de la ţară, se confunda cu sonoritatea pârâului, cu atmosfera verii. Greieri, lăcuste, broaşte orăcăind, hăulit de câini şi miorlăit de pisici. Mătasea fiind tăcută, îşi făcea simţită prezenţa doar vizual în acest tăcâm estival.

Ultimul sens şi cel mai puţin simpatic mie este atunci când eşti crescut în mătase. Pe lângă ideea de bază că reprezintă o viaţă avută, lipsită de griji, mă gândesc la ideea de alegeri personale. Eu deşi vreau cravate de mătase, nu mă pot prezenta doar într-o cravată de mătase. Am nevoie de o cămaşă din bumbac, un sacou din bumbac sau in, în funcţie de anotimp şi o pălărie din fibre naturale. Îmbrăcat doar în fibre de mătase, mă gândesc doar la pijamale pe care le vezi prin filme, lucioase, ataşate unui om bogat, de obicei trecut de o anumită vârstă, trecut de o anumită percepţie asupra aspectului vizual. Să fie pijamale lejere, de mătase, să poţi dormi seara fără să transpiri. Că, în fond, oricât de măgulitoare este mătasea ca şi fibră textilă, pe atât de utilă. Nu ar folosi-o atâţia oameni ca şi un material de lux dacă nu şi-ar justifica luxul. Pe lângă moliciune, ai parte şi de răcoare şi de o senzaţie de apartenență într-o categorie care acceptă să cheltuie mai mult pentru o investiţie îndelungată.

La final, un gând mătăsos. Să aveţi parte de o viaţă ca şi mătasea, preţuită, văzută foarte bine în societate, evocată în literatură, respectată printre suratele ei textile şi rezistentă în testul timpului lingvistic. Să fie şi prezentă la gâtul meu ca o cravată şi pe lângă un lac însoţind broscuţele şi corul lor văratec. Să ne împletim gândurile ca un fir de mătase, să treacă timpul peste noi şi să rămânem la fel de frumoşi şi de apreciaţi de cei care au depus un efort să ne cunoască toate calităţile. Să fim un fir de mătase, purtat regeşte şi trecut prin timp. Ca Marco Polo străbătând legendarul Drum al Mătăsii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s