Mai puțin


Poţi scrie un roman despre iubirea vieţii tale. Sau poţi scrie o singură strofă. Tot iubire vei fi trăit. Tot vei fi fericit când le vei scrie. Poţi iubi o întreagă vară. Sau poţi iubi toată viaţa. Tot iubire vei fi simţit. Tot fericire vei fi avut. Mai puţin nu este şi mai neînsemnat. Sentimentele tale sunt mereu acolo. Şi pentru un ceas sau un secol, ele vor avea trăirea lor. Pentru iubirea de vară, pentru iubirea de-o viaţă, vei vrea să dureze cât mai mult. Vrei să lungeşti vara, vrei să prelungeşti viaţa. Mai puţin vei vrea să accepţi că ai început să iubeşti prea târziu. Ceasul tău nu ticăie la fel ca ceasul ei. Ceasul nostru se opreşte când începi să trăieşti în mintea altcuiva.

Vremelnic vei trăi, din clipă în clipă, din sentiment în sentiment. Sporadic vei cugeta cum ai fost, cum eşti şi cum vrei să fie. Prea puţin contează când eşti trăznit, uiţi de tine şi începi să trăieşti două vieţi. Viaţa pe care ţi-ai reprimat-o şi viaţa pe care ţi-o oferă ea. Te uiţi atent la părul ei, sorbi privirea ei, îi muşti buzele, te îneci în gândurile ei. La fel şi ea, te vrăjeşte, se lasă cucerită, te uimeşte şi se lasă iubită. O iubeşti ziua, o iubeşti noaptea. O iubeşti puţin, o iubeşti mult. O iubeşti neîncetat. Fără ceas, fără anotimp, fără să ceri, fără să aştepţi. O iubeşti aşa cum te iubeşte. Sincer. O iubeşti şi când nu este lângă tine. O iubeşti când îţi este dor de ea. O iubeşti zâmbind, plângând, dormind, mâncând. O iubeşti ca-n prima zi când ţi-a furat gândurile şi s-a jucat cu ele. Ca un copil. A construit un castel de nisip şi aşteaptă valul să îl spulbere, să construiască iar. Să clădească iar, mereu ceva nou, mereu ceva frumos.

Ai o poveste cu ea. O poveste până la ea. O poveste fără ea. O poţi scrie pe un bileţel. O poţi publica într-o carte. O vrei făcută film. Viaţa ta cu ea, este povestea copiilor tăi. Basmul spus şi răspus până la adormirea ta. Legenda reală, cu un cerşetor de frumos şi o regină de pică. Un lucru frumos pe care l-ai primit. Şi vrei să îl tot primeşti. Să îl poţi dărui tuturor. Nu-i nălucă, nu-i fantasmă, nu-i himeră. Nu-i închipuirea şi nici imaginaţia ta jucând jocul ielelor. E fata pe care ai întâlnit-o în vis, femeia pe care ai invitat-o la o cafea, soţia pe care ai dus-o pe vârf de munte să ţipi cât o iubeşti. Doamna cavalerului din tine, amanta mereu fidelă şi mama speranţelor tale pentru un viitor. În fiecare zi o aştepţi, în fiecare zi îi duci dorul, în fiecare zi o vezi, în fiecare zi o asculţi. Mereu o săruţi, mereu o îmbrăţişezi, mereu te joci cu părul ei.

Va rămâne frumoasa ta, inocentă şi pasională. Răvăşitoare, cuceritoare, cotropitoare de gânduri nocturne. Iubită, cucerită, adorată şi încântată. Ea este inima ta, bătând pentru tine. Din alt trup, fără greş, fără uitare. Ea este mintea ta, gândind la unison. Din alt trup, fără oprire, fără scăpare. Ea este iubirea pe care ţi-o scrii pe un bilețel: “Te iubesc cum mă iubeşti pe mine.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s