Te văd prin ochii mei.


Tu vei înţelege textul, pentru că m-ai rugat să îl scriu, o provocare să te descriu prin ochii mei. Nu ştiu dacă voi scrie bine sau voi scrie rău, abia reuşesc să îmi dau seama ce să scriu. Mă şi gândesc dacă ceea ce voi scrie trebuie să fie atât de clar şi coerent încât să înţeleagă toţi cum te văd, deşi nu ştiu pe cine anume văd. Nu are vreo relevanță să ştie cine eşti, tu ştii cum te cheamă, eşti în căutarea sinelui până la final de viaţă şi aşa cum te văd eu, probabil contează să te ajuţi să îţi fie mai bine. Ştiu că mă preaslăveşti, mă consideri cel mai bun din cei mai buni şi nu vreau să fie aşa. Mai degrabă, consideră-mă un învăţător care îţi dă lecţii fără teme, fără note şi fără pregătire în prealabil. Deschizi cartea vieţii şi primeşti examen la scurt timp după, fără să aprofundezi materia numită experienţă de viaţă.

Mi-am pus gând să te dezamăgesc, să pot să am un defect în ochii tăi. Chiar m-am chinuit să te superi pe mine, să te fac să îţi pierzi încrederea în mine, să ştii că până şi cei mai buni, clachează. Faptul că a fost intenţionat cu scopul să te învăţ ceva, a contat prea puţin, nu aveam de ce să îţi zic. Nu îţi zic răspunsul înainte să pun întrebarea. A trebuit să calc pe cioburi să accept că voi face asta, să neglijez orice semn de viaţă, orice căutare şi regăsire din partea ta. Mi-a trebuit curaj şi stăpânire de sine, răbdare şi o explicaţie pe măsură atunci când mă voi fi hotărât să te fac să deschizi ochii. Am fost dezamăgit că ţi-ai vărsat năduful în public, dar şi ce ţi-am făcut merita o prea meritată laudă negativă, deşi ai fost un exemplu de prietenie, nu m-ai spurcat. Doar ţi-ai vărsat regretul că ţi s-a întâmplat asta, ai zâmbit şi ai mers mai departe. În mare, ţi-ai învăţat lecţia, am predat-o la timp şi mă rog să o ţii minte, că până şi Lucifer, diavolul a fost înger o dată. Faptul că a trebuit să prefac starea mea de absenţă a contat prea puţin, faptul că a trebuit să te ignor a contat la fel prea puţin, faptul că imediat după ce m-am arătat la faţă, ai rămas aceeaşi prietenă dragă şi sinceră, a contat cel mai mult.

Ai un zâmbet, nu frumos, ci permanent. Şi asta te face frumoasă. Ai o stare de bine pe care o insufli tuturor, chiar şi celor care o duc bine. Ai o poftă de viaţă nemăsurată, neînsemnată şi nesecată. Nu vreau să ştiu dacă ţine de credinţa ta, de principiile tale, de cum ai trăit până acum, dar ştiu că modul tău de a te prezenta lumii, ca un izvor de zâmbete aduce râuri şi şuvoaie de fericire celor care au plăcerea să te citească, atât în viaţa reală cât şi în textele pe care le scrii cu atâta pasiune literară. Nu eşti viitorul nominalizat la Nobelul literaturii, dar eşti viitoarea fântâna nesecată de scriituri fericite. Îţi verşi sufletul, fără oprire în ceea ce scrii, în modul cum zâmbeşti, cum trăieşti şi cum iubeşti. Iubeşti pe toată lumea, nu te poţi opri la un singur suflet, deşi sufletul tău merită iubirea unuia singur. O ai, ştiu că o ai, dar este nearătată şi neînţeleasă de cei mai puţini încrezători în cele minunate.

Dincolo de măştile pe care unii le vor purta în preajma ta, îţi păstrezi sinceritatea de a fi o prietenă şi o confidentă adevărată. Pofticioasa că orice om, plină de dorinţe umane, copilăreşti. Tânjeşti după copilărie, nu bogăţii, tânjeşti după fericire, nu pasiuni, tânjeşti după liniştea sufletului, nu adrenalină gratuită. Ştiu că te pot hipnotiza cu o ciocolată, te pot vrăji cu o poveste din copilăria mea, te pot ţine nemişcată prin povestioare de zi cu zi, sincere şi pline de haz specific. La fel şi tu. Când te apuci să vorbeşti, radiezi de sinceritate. Ar trebui să te învăţ să minţi. Dar tu sigur vei fi doar amabilă şi nu vei încerca să ascunzi un adevăr sub o generalizare blândă. Pentru că nu toţi suntem perfecţi dar e bine să ştim că imperfecţiunea noastră merită îmbunătăţită. Tu meriţi doar să fii fericită alături de fericirea ta unică. Alte fericiri, le ai, le poţi dărui, le poţi crea în fiecare zi, alături de cei dragi ţie.

Te vei citi, vei zâmbi, vei realiza că aş fi putut să scriu mult mai puţin sau mult mai mult. Chiar să detaliez serile în care ne dădeam în leagăn şi povesteam cât de afurisită e viaţa cu mine. Şi după aceea, să îmi arăţi că sunt eu afurisit şi nu mă las purtat de gândurile bune pe care le merit. Şi abia apoi, începusem să trăiesc aşa cum o faci tu. Sincer, lipsit de regrete. Totuşi, regretul tău este că ne dăm în leagăn doar în amintiri. Am plecat din oraşul nostru şi te ţin la poveşti hazlii doar când îmi citeşti textele cotidiene. Sper să îngropi un strop de dor citind descrierea ta prin mine. Până când reuşesc să mă sustrag de la absenţa mea şi să te fac să zâmbeşti, prin viu grai, prin deplinătatea fiinţei mele. Cu tot dragul, îţi mulţumesc că ai fost, eşti şi rămâi o prietenă sinceră şi plină de viaţă.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Te văd prin ochii mei.&8221;

  1. Un gînd,o sperantã,un foşnet Divin,o dorintã de neoprit, un Diamant ce clocoteste de Iubirea si dorul Infinit ce dãruieste şi doreste sã I se dãruiascã,ce doreştesã sã pãtrunda si doreşte sã fie pãtruns. Acela ce in necuprins a dorit sã fie cuprins, plin de bucuria de a fi cunoscut împartaşind la nesfîrşit din Dragostea Sa fãrã margini,se apropie nevåzut pri prezenta de netågåduit a Iubiri Sale in care doreşte så locuiascå cu Pacea sa de clestar aducind parfumul cel mai fin al Cerului-IUBIREA. Ea så locuiascã în inimile tuturor care tinjesc şi se topesc dupã EA. (P.S.- sã fiti iubiti de EA)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s