Pradă şi prădător.


Jungla urbană. Un regal al diversităţii umane. Regi şi regine, fiecare în căutarea hranei care să îl sature. Lei, leoaice, hiene, gheparzi, leoparzi, şacali, antilope, bivoliţe, căprioare, zebre. Asta găseşti în savană, unde leul este rege şi domneşte în legenda lui. Masculi feroce sunt şi în jungla urbană. Gentilomi, cavaleri, bărbaţi distinşi, doamne, domniţe, domnişoare, coniţe, conaşi, libertini şi libertine, bărbaţi în devenire, femei mature. Fiecare îşi ştie prada, fiecare se va feri pe cât posibil de vânător. Totuşi, în fiecare zi, o vânătoare impecabilă îşi are rostul. Rostul satisfacerii nevoilor primale, primordiale ale prăzii de a supravieţui şi a prădătorului de a se hrăni. Prada se eschivează, ocoleşte complimentele frivole, aleargă de fanatici, se camuflează în haina experienţei de viaţă. Prădătorul stă la pândă, îşi adună haita, aşteaptă încleştat după cea mai fină mişcare de ezitare, o privire în altă parte, o lipsă de concentrare şi imediat tot ansamblul de elemente se pune în mişcare.

Vânătoarea. Magia de a prinde şi a nu fi prins. Experienţa de a cuceri şi a te lăsa cucerită de cel mai bun. În vânătoarea umană, femeia nu moare, îi va muri cel mult singurătatea sau mândria că s-a lăsat cucerită. Bărbatul nu devorează, ci îşi satisface poftele. Egomania de a fii taurul comunal, boul satului, în prima instanţă, când vânătoarea relevă doar un număr de prăzi prinse, nu şi de calitatea lor. Avansând în lanţul trofic feminin, egomania se va tranforma în mândrie asumată şi un joc ritualic de înfăţişare a celei mai bune variante masculine pe care o poate prezenta prăzii sale.

Varianta materială, cea mai uşor vizibilă este şi substitutul unei vânători rapide, în care prinzi doar prăzi slab pregătite, slabe de înger, uşor lipsite de experienţă. Varianta materială îţi va aduce satisfacţia prăzii existente, nu a tuturor prăzilor din jurul tău. Domniţele nu vor saliva după tine, ci doar vor şuşoti, vor cocheta cu ideea, nicidecum nu se vor lăsa prădate. Varianta spirituală, cea mai greu de aplicat este esenţa vânătorii umane. O desfăşurare treptată, a calităţilor, defectelor, stărilor şi ideilor concentrate în reprize scurte între pradă şi prădător. Fiecare cu voia să, va permite ca jocul să evolueze, să stagneze, să îşi asume avantajul supravieţuirii. Varianta spirituală implică răbdare. Implică foamete şi planificare, consecvență şi constanța jocului. Vei mânca mereu doar câte o îmbucătură din prada ta. Ea îşi va permite mușcată doar mândria aparentă, asemenea unei celule care se va regenera.

Jocul acesta, de a observa slăbiciunile prăzii şi de a te feri de abilităţile prădătorului, au ca punct final o reîntregire a lanţului trofic. Prădătorul va fi supus, prada va conduce pasul jocului. Prădătorul se va conforma pentru a-şi hrăni egomania, prada va comanda pentru a-şi păstra viaţa intactă. O calitate stranie a vânătorii umane este că spre deosebire de legile naturii animalice, vieţile nu se pierd, se câştigă, se înmulţesc, apar alţi prădători sau alte prăzi. Uniunea spirituală între prada şi prădător duce la perpetuarea jocului. Deşi se va aplana intensitatea odată cu trecerea anilor şi acumularea de experienţă, jocul stă în picioare. Egomania şi mândria vor rămâne, în starea lor pură, însoţită de respect reciproc pentru celălalt. Altfel nu poţi menţine jocul în echilibru. Nu te poţi feri de prădător dacă nu îi respecţi decizia de a se hrăni. Nu poţi prinde o pradă dacă nu îi respecţi dreptul la viaţă.

„Stai încleştat urmărindu-ţi prada. O priveşti cu sete, cu dorinţă. O vrei mai mult decât propria-ţi respiraţie. Ţi-ai îngheţat toate gândurile, nu mai simţi nimic, decât foame, decât dorinţă, decât concentrare. Tu eşti pradă. Gândeşti cum ar gândi ea, fugi cum ar fugi ea, vrei să fii ea. Asta te ţine în viaţă. Prada ta este viaţa ta. Când o ai, deja cauţi altă pradă. Nu acum, nu imediat. Dar cauţi. Setea nu dispare. Vânătorul este vânat de propria-i dorinţă de a vâna. Setea de a sta nemişcat, urmărind destinul, te face să fii orbit de raţiune.”

Vânătorul parcurge întreaga viaţă urmărind prada, care la rându-i va urmări fiecare pas al vânătorului. Reciprocitatea lor le dă viaţă, le dă sens. Din moment ce ai prins-o, o devorezi ca un zeu. Plin de evlavie, te înfrupţi din trupul ei dătător de viaţă. Fiecare muşcătură, te aduce mai aproape de apogerul tău ca vânător. Fiecare colţ înfipt, îţi creşte egomania. Fiecare pradă, te aduce mai aproape de ultima ta pradă. Femeia care te va vâna până când vei fi tu prada ei. Femeia care te va supune ca primul bărbat, ultimul rege în viaţă. Femeia care se va hrăni cu egomania ta şi o va tranforma în mândrie umană. Pură, nealterată, o tradiţie veşnică. Uniunea sufletelor pereche, vânate şi prădate de propriile sentimente. Emoţii vânate şi prezervate de legile naturii. Nimic nu se pierde, totul se transforma, chiar şi un bărbat sălbatic va fi supus de o femeie educată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s