Definiţia ei.


Iniţial, voiam să îi zic manual de utilizare, apoi ghid de utilizare, manual de întrebuinţare, cartea de vizită, specificaţii şi însuşiri specifice. Dacă era un obiect, ar fi mers acele denumiri. Chiar şi aşa, definiţia sună atât de tehnic, de parcă iau cuvântul în sine şi încep să ofer o explicaţie clară şi coerentă pentru ceea ce vrea ea să însemne. Totuşi, nu este aşa, ea nu este un obiect, un lucru, un fenomen al naturii, o acţiune sau orice altceva inuman, imuabil, imaterial fără substanţă şi uşor de încastrat în rigorile unor tehnicalități. Ea este femeia şi definiţia din DEX ar suna într-un fel, definiţia din alte dicţionare ar suna aproximativ la fel, abordând felurite nuanţe şi subtilităţi. Femeia poate să fie opusul bărbatului în termeni genetici, sexuali. Poate să fie dihotomia perfect acceptată a naturii bărbăteşti, poate să fie imaginea în oglindă a bărbatului. Femeia poate să absorbe definiţii, în fond, toţi ne lăudăm că femeia nu poate fi înţeleasă, aşa că nu are rost să îţi baţi capul să defineşti ceva atât de complex ca femeia.

Totuşi, să începem. O luăm sistematic, în plan vertical, de la superior la inferior. Mai întâi, partea superioară compusă din cap, gât, păr şi părţile componente. Sec. Şi bărbaţii au aşa ceva, şi animalele. Redefinim sub următoarele aspecte. Chipul ei, brăzdat de lumina soarelui, când îţi zâmbeşte cu buzele ei înroşite, te catapultează în alte medii psihotropice. Chipul ei, obrăjorii ei catifelaţi, privirea ei magnetică te trăznește precum un curent continuu, un pericol perfect înţeles, acceptat şi înhăţat la proxima ocazie. Ochii ei, smaralde, rubine, deşi nu ai vrea să aibă ochii roşii de plânset, topaz, pentru cine găseşte o femeie cu ochii albaştrii. Ochii ei sunt nu fereastra, nu uşa ci însăşi cheia cu care poţi deschide uşile de care ai nevoie să îţi găseşti fericirea. Ochi închişi, uşi sufleteşti, ochi plânşi, uşi închise, ochi deschişi, uşi mentale. Părul ei, valurile de abanos, de soare bălai, de ciocolată dezmierdată în mâinile tale. Mângâie-l, înfruptă-te cu mireasma lui, pierde-te în buclele sale. La nevoie, prinde cu pasiune, trage încet şi fă-o să îţi cânte serenade în plină noapte. Ştii doar, eşti bărbat, ştie şi ea, doar e femeie. Continuăm cu buzele. Având grijă cum le îngrijeşti, poţi auzi blesteme zilnice, ode peste ode, poţi simţi cum este să pipăi edenul, poţi muşca din fructul interzis, fie el şi mărul lui Adam. Buzele cărnoase, suple, dulci, înconjurate de zâmbete. Buzele, sursa ta de cunoaştere. Nu-ţi vorbeşte, nu-ţi atinge buzele tale, nu-şi muşcă buzele de plăcere, nu-i cazul să o baţi la cap. Femeia nu stă după tine dacă nu vrei să fii bărbat cu ea.

Să coborâm, doar un pas spre gât. Nu-i locul în care poţi scrie cărţi despre el, dar pornind încet de la gât în jos, începi să guşti din femeie. Dracula mușca de gâtul fecioarelor sale, aşa şi tu să sorbi încet din viaţa ei. Un sărut, două, sute şi mii. Până uită de tine, de timp, de spaţiu şi te înhaţă atunci şi acolo. Coborând încet la vale, te întâlneşti cu minunile în cale. Nu vor dura trei zile. Vor fi minuni de ocazie sau minuni veşnice. Vor fi minuni mici sau mari, minuni făcute de natură, minuni sculptate de om. Minuni minunate sau minuni miraculoase, permis să-mi fie pleonasmul de sens în scop comercial şi vizual. Două la număr, sub forme diferite, gingaşe, ferme, hotărâte, cuminţi, minunile te-au hrănit de mic, îţi vor hrăni imaginaţia în plină creştere şi vor sătura gândurile tale animalice. Cele mai frumoase minuni sunt acele ascunse de privirea ta, printr-un decolteu, printr-o cămaşă de-a ta, printr-un prosop. Ştii că-s acolo, ştii că le-ai putea avea şi totuşi, ai rămâne cu ele ascunse, doar să îţi zburde imaginaţia, să clocoteşti în suc propriu, până îţi ia minţile. Şi ţi le duce câţiva nori mai sus, rămânând acolo până la final de serenadă nocturnă. Momentan atât despre minunile femeii. Două dintre ele, nu singurele.

Continuă definiţia printr-o coborâre lină, plină de mângâieri, scuzaţi, plină de atenţie şi grijă spre abdomen. Poate să fie cu pătrațele ca la bărbaţi, poate să fie plat precum Bărăganul, poate să fie rotunjor cu un bebeluş, dar abdomenul ei, în speţă burtica ei este semn că este sănătoasă. Să îi vezi coastele când respiră, deşi sună atrăgător, nu face cinste femeii materne, purtătoare de viaţă. O burtică sănătoasă, veselă, plină de viaţă induce aceeaşi poftă de viaţă şi femeii. Oricât ar scăpa ea de kilograme în plus, ştie că va avea cea mai frumoasă burtică dintre toate burticile din lume. O burtică zvăpăiată, care va zvâcni câte-un picioruş în miez de zi, o poftă ciudată de pui cu îngheţată şi murături la prima oră a dimineţii. Burtica ei, stomăcelul mereu dat jos şi mereu pus la loc de pofte inocente este piatra de hotar spre tărâmul dătător de viaţă. Contrar unei abordări academice, de acolo porneşti şi tot acolo vrei să ajungi în miez de serenadă. Cauţi plăcerea ei acolo, unirea trupurilor, a minţii, a sufletelor într-un loc ascuns, greu de pătruns pentru cei superficiali. Acest tărâm, este cuprins de coapse, la fel, semne de sănătate curată. Când o poţi apuca de coapse, de fund, gluteus maximus, gluteus divinus, o ridici, o propteşti de dulap şi începi să îi şopteşti cuvinte tăcute, pornind de la ureche, ajungând la buze, coborând la gât şi făcând o singură trecere suavă pe lângă minunile gemene. Coapsele sunt gardienii acelui tărâm. Practic, dacă cele două coapse nu se vor despărţi, tărâmul nu se va deschide. Aşa că, multă atenţie şi răbdare cum abordaţi acest loc. Munca depusă, într-o manieră consecventă şi sinceră va dezvălui că originea omului merită aşteptări de ani şi ani.

La final, descinderea definitorie a femeii se încheie cu picioarele ei. Coapse, gambe, tălpi, tot ansamblul care merită explorat. Unii curajoşi, încep chiar de la tălpi urcarea spre buzele ei. Se spune că este o abordare mai altfel care produce senzaţii distincte şi definitorii pentru o serenadă melodioasă cântată fără instrumente, în beznă, doar din vocale simple şi linişti puternic îmbuibate în plăcere. Astfel, picioarele ei, instrumentele purtătoare de mişcare, de unduiri ale fundului, ale trupului, ale fiinţei numite femeia, sunt capătul inferior, deloc jignitor al trupului femeiesc. Nu degeaba, există interjecţii şi onomatopee pe sintagma “Ce picioare are!”. Pe lângă celelalte minuni ale femeii şi expuse în imaginaţia bărbaţilor şi clar definite de astfel de onomatopee şi interjecţii, semn că regnul animal a evoluat din răgete în complimente vădit exprimate.

Ca şi o concluzie, aceasta a fost o foarte scurtă şi cuprinzătoare expunere a aspectului fizic al femeii. Nicidecum, nu se doreşte a fi un ghid clar după care să vă ghidaţi în timp ce exploraţi formele de relief ale femeii. Puteţi încerca doar să admiraţi şi să înţelegeţi că un trup de femeie este mult mai mult decât suma părţilor şi ataşat unui suflet şi unei minţi pe măsură, femeia este printre cele mai complicate invenţii create şi descoperite de orice creator cu o imaginaţie atât de bună să se gândească la femeie ca şi minunea din viaţa unui bărbat. Asta în totală discrepanţă cu zicala “Mai bine trăiesc singur, dar aş muri fără o femeie”. Astfel, se observă că femeia beneficiază de un statut aparte între minunile omenirii. Nu este în niciun top, pentru că nu suportă clasificare şi înşiruire. Nu este a doua, a treia sau ultima femeie din viaţa ta. E doar femeia vieţii tale. O minune!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s