Mandatul unui cozonac.


Doamnelor şi domnilor, domnişoare, domnişori, cavaleri, prinţese şi pleaba poporului din această ţară, vă prezentăm cozonacul. Acest regal gastronomic realizat cu un patos incomensurabil, de către cei mai mari maeştrii patiseri ai ţării, bunicile noastre. Niciun masterchef, oricât de experimentat şi oricâte stele Michelin are în spate, nu va face un cozonac aşa cum îl face bunica noastră.

Să trecem la fapte, cozonacul nu suportă vorbe. Suportă temperaturi relativ mari, mediu curat, fără curent, atenţie, răbdare şi dragoste pentru el. Cozonacul este mofturos. Nu îl face oricine, oricând, oricum sau oricât. Din acest motiv, cozonacul de la magazin, produs industrial e un burete alimentar, o copie slăbuţă a cozonacului scos din vatra bunicii mele. Sau a bunicii tale. Să purcedem la cozonac, la metodele intrinsece şi inexplicabile prin care nişte ingrediente, multe de altfel, se transformă în acest orgasm gastronomic, acest festin al papilelor gustative, acest…, înţelegeţi ideea. E bun. Foarte bun, delicios de ştii că îţi face rău că îl mănânci. Mai bine ai mânca un măr de Crăciun, în loc să înfuleci ca un ghiolban felii peste felii de cozonac cu nucă şi cacao.

Cozonacul, definiţia simplă dată de bunica mea este acel proces prin care te închizi în bucătărie jumătate de zi, ieşind de acolo erou de război, încă în viaţă, sleit de puteri, cu medaliile atârnând nu la piept ci tronând pe masă, aburinde, pline de savoare şi arome preistorice. Cozonacul cred că există de dinainte de timp. Doar că nu ştiam cum să îl preparăm, doar ştiam că există şi trebuia să furăm secretul preparării lui de undeva. Din acest motiv, cozonacul merită atenţie şi răbdare. Nu poţi să îţi baţi joc de el, nu ai voie să foloseşti făină de oriunde, necernută, nu poţi să foloseşti ouă reci, drojdie veche, lapte rece. Nu ai voie să încalci vreo poruncă din decalogul cozonacului, că nici iadul nu te scapă de blestemul unui cozonac prost făcut, pe care îl mănânci cu scârbă sau mai rău, ajungi să îl transformi în altă prăjitură, doar ca să iasă. Şi un cozonac transformat în altceva, e jignirea supremă.

Totuşi. Să detaliem. Faină, lapte, zahăr, ouă, drojdie, ulei, umplutură, după gustul fiecăruia, nuci şi cacao, stafide, rahat. Sare, să nu uităm de sare, doar un vârf. Reţeta o găsiţi peste tot. Nici eu nu o ştiu pe de rost. Când trebuie să fac cozonac, ştiu că trebuie să fie toate la temperatura camerei, ca să am cea mai mică şansă de reuşită. De acolo, ordinea în care le adaug va demonstra că îmi va ieşi sau nu cozonacul. Maiaua trebuie să iasă. Dacă laptele frige, dacă drojdia e îngheţată, veche, rânceda, nu te mai chinui. Du-te şi cumpără-l sau apucă-te să mănânci fructe de Crăciun. Dacă ouăle sunt reci, dacă faină e necernută, de proastă calitate, dacă şi cu alt dacă rezultă că avem de-a face cu un preparat foarte pretenţios. Aşa-i, gustul de a mânca din copilărie trebuie să fie rezultanta unui proces aproape sisific. Din acest motiv, cozonacul meu a durat 4 ani să îl fac, cât durează viaţa unui preşedinte în vremurile bune. La fiecare Crăciun, Sf. Paşti, Sf. Petru şi Pavel, Sf. Mărie, începeam să produc un cozonac, cât mai aproape de ce făcea bunica mea. Bineînţeles, cu ea stând de veghe, dându-mi peste mâna dacă îndrăznesc să mă abat de la rigorile unui cozonac bine făcut. Au fost 16 ocazii în care puteam să reuşesc, dar mai degrabă au fost 16 ocazii în care doar mă uitam ca un retardat cum fiecare ingredient este adăugat meticulos, măsurat la mână, simţit după vârsta şi experienţă. Filmasem la un moment dat, ca sigur mă voi uita în timp ce fac un cozonac.

Acum, nu vă gândiţi că aveam 7 ani şi voiam să fac un cozonac. Eram deja prin sfârşitul liceului când înţelegeam de ce ar fi bine să ştiu să fac un cozonac, şi de mi-ar lua zece ani să învăţ. N-a trebuit atât, dar au trebuit multe kilograme de făină cernute, zahăr cumpărat, ulei, de toate la locul lor. Acum, mândria să ştiu că mitologia gastronomică poate ieşi din mâna mea este incomensurabilă, la fel de incomensurabilă precum gustul unui cozonac bun, făcut în vatră. M-aş simţi chiar darnic să vă ofer fotografii, dar sunt unii dintre voi care le-au văzut în particular şi mă vor crede pe cuvânt. Ceilalţi, mai chitroşi, îi invit să cumpere ingredientele şi să mă pună bucătar de cozonac. Îmi voi lua porţia de 2 cozonaci, restul rămaşi puteţi să îi mâncaţi. Cozonacul e un păcat pe care nu îl voi mărturisi la biserică, un viciu de care nu mă interesează să scap, o femeie care mă înşeală pe care o voi iubi până mi se pune dop la gură.

În încheiere, un rând de aplauze, cozonacului, acest cuvânt folosit de foarte multe ori pe parcursul textului şi mâncat de şi mai multe ori în viaţa mea. Nu doar sărbătorile au cozonaci, nunţile de la ţară, botezurile, pomenile, parastasele, adunările de orice fel în care prăjiturile sunt definite de existenţa sau absenţa unei felii de cozonac, fie el unul cumpărat, că deh, nu toţi suntem perfecţi acum. Cozonacul este prima felie, colţul pe care îl primeşti când iese din cuptor, ca să îţi potolească pofta să nu cumva să mănânci ca un apucat pe stomacul gol. Colţul acela e prima parte a plăcerii orgasmice din afara patului pe care o vei simţi atâta timp cât îţi păstrezi copilul din tine intact. Deşi, copilul trebuie să ştie să facă acest cozonac şi atunci, partea de adult are de furcă în privinţa numărului de cozonaci realizaţi într-un an, să nu dai în diabet, să nu te faci cât casa sau mai rău, să uiţi să mai mănânci şi altceva. Cozonacul a fost votat în 4 ani drept provocarea din bucătărie care merită învăţată pentru a înţelege magia existenţei lui. Domn preşedinte cozonac, viaţă scurtă după preparare şi gust foarte lung după înfulecare. Să creşteţi, să vă coaceţi, să fiţi mâncat mereu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s