Copil am fost. Din nou.


O să aştern nişte gânduri, care m-au străfulgerat încă din ziua de dinaintea Ajunului Crăciunului. Intuiam că aşa va fi, speram ca ce îmi doresc de la aceste sărbători să fie precum am gândit în sinea mea, dar nu mă aşteptam să fie atât de frumos. Ca şi substrat, pentru cine nu ştie, am stat cinci ani în Cluj, unde mi-am trăit momentan cea mai bună perioadă din viaţa mea. Şi nimic nu ar fi schimbat Clujul pentru oraşul natal, sau pe viitor cu Bucureştiul. Şi într-adevăr nimic nu a schimbat acest lucru, dar cineva a reuşit să o facă. Ea ştie cât bine mi-a făcut, deşi nu ştia ce fel s-ar fi prezentat acest bine în viaţa mea. I-am mulţumit în particular, dacă o bate curiozitatea să citească şi acest articol, îi mulţumesc şi aici. O să fiu sincer, îmi pare rău să las în urma cinci ani de muncă. De prieteni, de cunoştinţe, de oameni dragi. Să las în urmă tot ce am acumulat prin muncă asiduă, continuă, susţinută. Respectul clădit, imaginea în faţa celor care aveau încredere în mine. Le-am lăsat pe toate într-o singură zi. Ziua când mi-am dat demisia de la locul de muncă şi cu acea demisie au urmat toate deciziile mele vis-à-vis de Cluj.

Din momentul în care mi-am mutat toată viaţa într-un portbagaj de maşină cu destinaţia acasă, oraşul meu natal, toate lucrurile s-au schimbat. În bine, în mai puţin bine pentru cei care nu credeau că voi face acest pas. Dar, uneori, e bine să fiu egoist şi să am grijă de mine, să fac ceea ce simt, ce ştiu că îmi face bine, deşi nu bănuiam că plecarea mea din Cluj va însemna începutul unei noi provocări, mult mai frumoase, mult mai însemnate pentru mine. Sunt acasă, teoretic fără loc de muncă, practic în probe la o multinaţională pentru a-mi dovedi priceperea şi valoarea ca şi viitor angajat. Îmi este testată răbdarea, de a călători pe ruta Focșani-București, îmi este testată priceperea de a-mi demonstra abilităţile în reprize scurte, dar mă testez pe mine să văd cât de bun sunt fără să apelez la pile, cunoştinţe sau favoruri din partea celor care ştiu ce pot face. Acum, sunt doar eu, compania care m-a căutat şi ce ştiu să fac. Dacă voi reuşi, o să fie succesul meu sincer şi muncit fără să păcălesc pe cineva că sunt atât de bun pe cât mă recomandă unii. Dacă nu voi reuşi, va fi succesul meu că am reuşit să mă prezint în faţa unui angajator cu toate abilităţile mele şi i-am dovedit până într-un punct că merit atenţia lor.

Acum, povestea care merită citită. Cu substratul adăugat. Din 23 decembrie până azi inclusiv, deşi unele lucruri vor continua destul de mult în timp, am retrăit copilăria, în fragmente delicioase, datorită unei plăcinte cu sfeclă de zahăr. O să detaliez mai jos ce are aşa special. Am mâncat “scutecele Domnului”, m-am uitat la Zorro din 1957, pe care unii îl vor ştii foarte bine. Am stat acasă de Crăciun, am stat acasă de Revelion, cu familia. N-am primit drept cadouri iPhone-uri, iPad-uri (în apărarea mea având deja iPad), maşini, bijuterii sau alte lucruri scumpe. Am primit ca şi un copil, o pereche de ghetuţe, să trec prin iarna mai uşor. Şi a fost cel mai frumos cadou, pentru că nu l-am cerut, nu mă gândeam că mi-ar trebui atât de mult, că îmi va face plăcere să am ghete, având deja o pereche destul de veche care încă îşi făcea datorită cu brio. A fost Crăciunul în care nu am putut să ofer cadouri familiei mele, dar le-am oferit prezenţa mea. Au fost sărbătorile cele mai “sărace” în bani pe care le-am avut din ultimii 5 ani din punctul meu de vedere. Dar cele mai însemnate ca şi emoţii.

Plăcinta cu sfeclă înseamnă mult pentru că este desertul făcut de bunica mea, singura pe care o mai am în viaţă, care m-a educat aşa cum a putut mai bine. Nu e cine ştie ce plăcintă, pentru voi ar fi altele mult mai delicioase, dar faptul că în vizită la bunica mea în Ajunul Crăciunului, pe lângă “scutecele Domnului” am primit şi trei bucăţi de sfeclă, am ştiut că o să îmi îndeplinesc un vis din copilărie. Să mănânc iar plăcinta magică a bunicii. Cu o singură completare, de data asta, eu am făcut-o, eu am fost propriul meu magician de bucurii. Şi, deşi mă consider foarte complex în gândire, în păreri, când e vorba să fiu copil, sunt cel mai copil dintre oamenii care sunt adulţi în devenire. Am savurat plăcinta fix ca un copil, caldă, abia scoasă din cuptor, în timp ce mă uitam la Zorro, aşa cum făceam când eram mic, la ţară, având doar TVR 1, pe un televizor negru. Notă, eu credeam că filmul Zorror era alb-negru până să îl văd color pe youtube. Tortul îl pap cu linguriţa, laptele cu cereale sunt păpate cu linguriţa, desenele animate încă fac parte din viaţa mea, acele desene vechi, care au fost în copilăria fiecăruia. Unele mai vechi de Cartoon Network.

Două săptămâni cât au fost sărbătorile de iarnă, am fost un copil. Deşi avusesem ore de conducere în aceste două săptămâni, deşi aveam preocupări de bucătar, de gospodin prin casă, când era vorba să dea năvală copilăria din mine, o lăsăm să zburde prin tot apartamentul. De ar fi fost şi zăpadă, cred că era un scenariu de film foarte bine gândit şi pus în scenă. Chiar şi aşa, mi-am permis să fiu iar sincer cu ceea ce simt, să pap ceva ce nu mai păpasem de aproape zece ani, să mă uit la un serial crezut pierdut prin amintirile mele. Nu ştiu cum va fi următorul Crăciun, poate voi fi cu propria mea familie, alături de cea dragă inimii mele, poate voi fi prin alte ţări, delegat de corporaţie. Dar ştiu că anul sabatic pe care mi l-am luat în primire mi-a adus o bucurie enormă. Aceea să simt din nou cum este să fiu copil, în fragmente delicioase, savuroase şi pline de emoţie nealterată. Vă doresc să vă retrăiţi copilăria cât mai des, nu o să vă strice ca şi viitori adulţi. Copilul din voi o să vă mulţumească enorm şi copiii voştri vor fi binecuvântaţi încă de pe acum. Toate cele bune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s