Divinul şi omul.


Pentru cine ţine cont, e ziua a doua din cele 365 posibile în acest an şi m-am gândit să scriu despre ce fel percep credinţa în divinitate, indiferent de religia celor care vor citi acest articol. Chiar şi a celor fără religie, pentru că până şi Papa Francisc a spus că ateii care fac bine sunt oameni buni, indiferent dacă au un Dumnezeu sau nu. M-am ferit să scriu despre asta, nu pentru că este un subiect sensibil, pentru că nu este, toţi credem în ceva, indiferent dacă credinţa noastră porneşte din Biblie, Coran, Talmud, Torah sau alte cărţi sfinte potrivite religiei în care sunt scrise. Nu ştiu cine vrea să se laude că este un bun creştin, doar dacă ţine post sau doar dacă merge la biserică, scriu biserică pentru că mă refer doar la construcţia fizică, nu la entitatea în sine. Mai mult, în România, sunt credincioşi fervenţi, credincioşi de ocazie, credincioşi de evenimente şi credincioşi care duc cu mândrie credinţa în divinitate, fie ea ortodoxie, islamism, catolicism sau ce mai alegeţi voi ca şi religie şi figuri divine.

Existenţa a atâtor tipuri de credincioşi, din ce realizez, la vârsta mea destul de fragedă pentru astfel de supoziţii este atât nivelul de educaţie a celor care aleg să creadă în Dumnezeu, cazul cel mai răspândit în ţară, cât şi experienţele de viaţă care sunt menite să le întărească ceea ce ştiu despre divin, miracole divine, lucrări ale Domnului sau cazul mai rar discutat, experienţe care să îi îndepărteze de la divin şi să caute explicaţii ştiinţifice, personale, de orice altă factură pentru lucruri cărora unii le pot atribui etichete religioase. Eu, personal, am trecut prin câteva stagii ale creştinului, de la copil îndemnat să meargă la biserică de către bunici, la ţară, pentru că aşa se face, aşa e frumos în zile de sărbătoare, la dorinţa de a fi un creştin bun prin a ţine toate posturile din an, cu spovedanii şi euharistiile de rigoare până în punctul în care îmi atribui eticheta de agnostic, deşi la fel de bine mă pot numi un creştin raţional, un creştin cu argumente, care acceptă existenţa divinului fără a invada spaţiul personal al altora prin ceea ce cred eu.

Din acest motiv, m-am ferit să scriu despre divin şi religie, pentru că fiecare îşi vede propriul Dumnezeu aşa cum crede de cuviinţă, credinţa fiecăruia este mai puternică sau mai superficială, viziunea fiecăruia despre ce înseamnă să fii creştin/musulman/buddhist sau de orice altă religie este diferită. În fond suntem aproape 20 de milioane de români şi puţin peste 7 miliarde de suflete. Deşi, există un singur Dumnezeu la religiile monoteiste importante, fiind atâtea religii, sunt atâtea entităţi numite Dumnezeu pentru fiecare credincios. Şi dacă stau să pomenesc de reversul medaliei, de atei, chiar şi lipsa unei credinţe poate fi considerată o credinţă în sine. Crezi în ceva care se poate explica prin posibilităţile logicii actuale, a tehnologiei şi a raţiunii disponibile în jurul tău.

În loc de-o pagină, pot scrie o întreagă carte despre ce cred despre acest subiect. Fiecare am putea face asta, de la fiecare experienţă de bine legată de divin până la orice experienţă care te-a făcut să scoţi pe gură cuvinte care ar fi interzise celor mici. Mai ales că, în această perioadă, țărişoara noastră scumpă are parte de o dihotomie foarte frumoasă, de văzut, de admirat şi de observat până unde se va duce. Dihotomia dintre cei care vor spitale, şcoli şi orice altă instituţie mai necesară decât biserica şi cei care consideră că existenţa unui număr mare de biserici va ajuta poporul român. Personal, prefer ca banii indiferent unde se vor duce, să aducă un bine. Dacă un preot, un preot care chiar are har şi aplecare spre fapte bune, va face o biserică având o cantină inclusă, un centru de învăţământ pentru copiii defavorizaţi, o clinică adiacentă, atunci nu văd de ce cele foarte multe biserici din România nu ar putea fi transformate din locuri în care vii să pui în cutia milei şi să te închini, în lăcaşuri unde se pot face fapte de caritate, nu doar cu ajutorul banilor ci a prezenţei şi a dăruirii de sine. Crucea Roșie există, Habitat for Humanity există şi ei nu apelează la divin, ci la oameni. Religia, din umila mea părere şi percepţie, cu cât apelează mai puţin la bani şi mai mult la natura omului de a face bine, va avea mai mult de câştigat. În fond, un preot are nevoie de un salariu să îşi întreţină familia, dar orice bonus pe care îl are, consider că ar fi frumos îndreptat spre a ajuta pe cei care sunt lipsiţi de posibilităţi. Asta, ca un vis de-al fiecărui om, care crede că în România, credinţa unora este de a face bani din creştinismul altora.

În încheiere, menţionez că sunt înconjurat, atât în familie, în cercul de prieteni, de cunoscuţi, de persoane foarte evlavioase, foarte credincioase şi le respect decizia. În fond, este alegerea lor, este modul cum îşi rânduiesc viaţa în jurul divinului şi atâta timp cât sunt oameni buni, care fac fapte bune, au grijă de aproapele lor, din partea mea au ales foarte bine. La fel de bine, am şi atei, agnostici sau oameni mai puţin înclinaţi spre divin şi religie. Dar cât timp, cred că un om care face fapte bune şi nu doar se laudă că e bun, valorează mai mult decât orice creştin de ocazie, care pune în cutia milei zece lei şi consideră că şi-a săvârşit fapta bună pe ziua respectivă. Nu sunt cel mai în măsură să vorbesc despre acest subiect, am prieteni mult mai avizaţi care pot scrie despre Dumnezeu şi divinitate într-o manieră mult mai plăcută. Eu sunt în măsură să îmi expun punctul de vedere, unul moderat, fără să îţi vorbesc, ţie, despre Dumnezeu dacă tu nu ai nevoie. În concluzie, sunteţi liberi să credeţi în ceea ce vreţi, atâta timp cât nu îi deranjaţi pe ceilalţi şi sunteţi buni samariteni. Pace vouă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s