Xavier


Ştii cine sunt. Ai fi vrut să fii ca mine. Ai fi vrut să ştii ce gândesc până să apuc să îţi vorbesc. Ai fi vrut să citeşti un om cum citeşti aceste rânduri. Sunt cititor de gânduri. Cititor de vorbe încă în spectrul minţii tale. Sunt acea dorinţă lăuntrică de a descoperi ce se află în mintea ta atunci când nu ai curaj, nu ai cuvinte, nu ai vlagă, nu ai puterea să te exprimi ca să te înţeleg cel mai bine. Şi atunci, îţi fur plăcerea de a te bâlbâi, de a te împiedica în propriile cuvinte slab rostite, uşor prihănite de teama de a nu te înţelege. Dar nu-ţi fă griji, te citesc ca pe o carte. Îţi răsfoiesc toate păcatele din capul tău, toate ideile murdare, toate gândurile imaculate, toate faptele lăsate în schiţă neterminată. Sunt cea mai arzătoare dorinţă a ta, aceea de a ştii ce ţi-aş fi zis, chiar înainte sa trag aer în piept să-ţi pot zice.

Hai să te provoc. Tu ştii cine sunt. Sunt cititor de gânduri. Clar şi răspicat fără să fi rostit vreun cuvânt. Dar tu să fi fost eu? Ai fi fost cititor de gânduri sau hoţ de idei? Tâlhar de simţiri nedestăinuite? Ai fi sustras vorbele mele din mintea mea, impresionându-mă? Ai fi rostit ceea ce voiam să îmi spui, doar sperând că o să fiu fericit auzind acele cuvinte? Ştiu eu ce ai fi făcut. Am făcut asta de când mi-am dat seama că aud cuvinte nerostite. Ţipam de nebun, nereuşind să desluşesc de la cine vin acele vorbe mârşave, acele sloave nescrise, nevorbite, doar gândite şi şoptite în mintea lor. Am cules gânduri, mi le-am însuşit, am trăit viaţa lor, viaţa gândurilor şi le-am dat nuanţă de alb şi negru. Le aşterneam pe foi albe, le dădeam foc în nopţi tuciurii. Ştiam că se înalță acele cuvinte mai presus de un gând ascuţit, lăsat nepătruns de pofta rostirii magicului cuvânt însoţit de sens. Acum, la o viaţă parcursă printre liniştea gândurilor mele, sunt pregătit sa las mai departe acest har împovărător. Vreau ca tu, să înveţi să citeşti. Citeşte ceea ce nu văd toţi. Citeşte ceea ce ar vrea toţi să vadă. Cele mai nepătrunse simţiri gândite şi neșoptite.

La final, ca un veritabil înţelept, ştiu că vei vrea să ştii dacă te pot citi şi pe tine, din moment ce tu ştii să mă citeşti pe mine. Să ne ascundem gândurile de noi, să ne ascundem propria persoană mai departe de ceea ce vrem să fim. Ştiu că vrei, şi eu am vrut să găsesc o minte fără de gânduri, plină doar de vorbe şi fapte. O minte lipsită de frici ascunse şi păcate nespuse. O minte de copil mic, o minte de om nebun, o minte de cititor de sloave. Încă o caut, aşa cum şi tu cauţi, leac pentru binecuvântarea ce ţi-ai luat-o singur în primire. Aceea de a fi singurul care citeşte într-o cameră de gânditori. Rabdă până când vei putea să te închizi în propriile idei. Abia atunci, vei putea fi dascăl şi mentor pentru cine caută să îşi tempereze mintea. Pentru că vezi tu, ultimul gând al omului este să ştie dacă ceea ce a gândit a fost cum şi-au dorit unii. Pentru că uiţi să trăieşti pentru tine şi te aştepţi să trăieşti aşa cum crezi că se aşteaptă lumea să o faci. Atunci, uiţi cine eşti. O minte ascunsă de celelalte minţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s