Quo vadis

Te îndrepţi încotro?

Dacă te îndrepţi, şi nu cumva te strâmbi la viaţă. Dacă ai cale dreaptă şi neabătută, dacă ai cale lungă şi fără terminare. Dacă ai o cale cel puţin. Atunci pune la cale ceva. Orice. Oricine ar fi în stare să te asculte. Dacă reuşeşti să îi vorbeşti. Vorbeşte vorbe de duh. Chiar dacă eşti ateu. Chiar dacă eşti zeu. Fă-ţi o cale de urmat. Următoarea cale să fie urmată de alţii. Doar aşa poţi ştii că ai găsit ceva de căutat. Chiar dacă nu ai fi vrut să cauţi, ţi-ai lăsat drumul să te poarte în ample căutări. Peste mari şi zări. Cu destule urmări. Fără prea multe întrebări.

Te îndrepţi încotro?

N-ai încotro. Trebuie să te îndrepţi, nu poţi rămâne aceeaşi creatură stearpă de viaţă. Un zdrenţuros, un leneş, un cerşetor. Nu faci doi bani şi nu dai doi bani. Nici parale, nici arginţi, păcătoşi sau nu, din Biblie sau din viaţă. Curăţă-te cu de toate. Ia un ac şi un baros. Coase-ţi hainele, bate-ţi în cap ideea că meriţi tot şi munceşte să ai tot. Ridică-te din somnul tău de mortăciune. Fă-ţi viaţă de albină. Dacă stai să cerşeşti, cerşeşte să ai de muncă. Cere de la Dumnezeu să ai viaţă. Şi atunci poţi face bani, mai mult de doi, mai mult decât ai tu nevoie, să poţi da şi altora care vor cerşi că tine. Dar învaţă-i să învie, să nu fie acelaşi mort ca tine.

Te îndrepţi încotro?

De ce mă întrebi unde mă îndrept? Poate am chef să stau. Să ascult. De fapt de ce mă întrebi? Eu sunt om ca orice om, vreau să am drumul meu plin de oameni, să mă împiedice să mă dau pe margine, să mă ghideze ca un poliţist către calea cea mai scurtă, niciodată cea mai bună. Eu sunt om cum nu mai este vreun alt om. Îmi fac singur un drum, fără să păşesc pe el. Îl cresc din idei. Din vise. Le pavez cu multe, enorm de multe coşmaruri. Să se cimenteze bine frica mea de viaţă. Şi de moarte. Şi de toate cele ce au viaţă şi mor. Eu sunt om fără să fiu om. Ţin în mine o imagine în oglindă. Lucifer. Alb ori negru. De lângă Tine sau fiind Tu sub Tine.