Nebun


Curiozitate mare pe mintea mea. Cum ar fi să fiu altfel decât sunt? De exemplu, să fiu nebun. Cum mi-aș da seama că sunt nebun, o să am scris pe frunte: NEBUN? Hai să zicem, că mi-aș da seama că sunt nebun atunci când nu o să îmi dau seama că sunt sănătos la cap. Dar capul meu de ce să nu fie sănătos, doar nu are nas ca și mine sa îi curgă nasul. I-o fi curgând gândurile pe foaie.

Nesimțire mare.

N-am șervețel să îmi suflu gândurile cât mai ordonat. Doar un ecran, din fericire, destul de mare, să le ordonez cât mai ordonat. Destul că un nebun scrie în dodii, dacă și gândurile ar fi fost scrise în dodii, atunci doar un alt nebun și-ar da seama că sunt nebun. Și totuși nu cred. Un nebun este altfel decât alt nebun. Pentru că un nebun, nu știe ce este altul, nu știe ce este el, știe doar să nu știe nimic. Să fie în lumea lui, care nu este lume că nu are ordine. Nu este ordonată cel puțin. Nu este aranjată. N-are treaba cu frumusețea să stea să se aranjeze. E fericit așa cum este. Mai ales când nu știe cum este. De fapt. E fericit, crezi că e fericit, pare a fi fericit, chiar e fericit? Să vedem atent ce înseamnă fericirea pentru un nebun. Pentru asta să vad ce este fericirea pentru un non-nebun.

Un non-nebun, are ordine și reguli, se disciplinează mental. Își baricadează libertatea în spatele unor convenții. De exemplu. Un non-nebun, nu poate să meargă pe stradă să danseze și să cânte, și să sară în sus de fericire. Adică poate, are maini și picioare, și gura să cânte, și cap să își amintească o melodie frumoasă care îl face fericit. Dar nu poate pentru că nu poate mental. De fapt, poate și mental, tocmai am zis că are minte. Dar nu poate social. Are restricții. Dacă râd de mine? Asta în cel mai bun caz. Dacă râd de tine, înseamna că îi faci și pe ei fericiți. Dacă o să mă intrebe ce am pățit? Foarte bine, înseamnă că le pasă de mine. Dacă o să înceapă să danseze ca mine, nu o să mai fiu eu unic și fericit. O să împart fericire în rate egale. Câte un strop la fiecare non-nebun care își amintește de nebunie.

Mai departe.

Un non-nebun, are informații coerente. Știe că unu plus unu face doi. Dar un nebun, de fapt, un om care nu este non-nebun. Ce știe, dacă unu plus unu face doi? De ce unul cu una pot să facă unul la fel ca ei sau cu ceva noroc, să fie mai mulți ca ei. De ce unul și cu una devin unul atunci când renunță la a fi non-nebuni. Discrepanța dintre nebun și non-nebun nu vine de la non în fața lui non-nebun. Ar însemna că tot ce face un nebun, non-nebunul să facă și să nu facă. Cum acest pix este acest pix, la fel acest pix este non-pix. E sublimă linia dintre nebun și non-nebun. Te separă un prefix, un ceva înaintea altcuiva. Înainte să fii nebun, trebuie să nu fii. Și ca să fii nebun. Cineva trebuie să te facă nebun. Nu poți să fii în stare să te numești nebun. Doar atunci când ești non-nebun îți spui că ești nebun după cineva. Înseamnă că un nebun este condiționat de prezența cuiva. Un nebun este un non-nebun social fără control asupra nebuniei sale. Și totuși. Nebunul este singur în lumea lui. Prin urmare, nebun dupa cineva se transformă, nebun din cauza cuiva. Și acel cineva, este un non-nebun sau un nebun.

[Nu există geniu fără un dram de nebunie.]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s