…M…


Ai rămas păcatul meu etern. Mi-ai pictat în suflet rostul de a păși în lume. Mii de blesteme și mii de binecuvântări. Psalmi și descântece, zâmbete și lacrimi. Ți-aș aduce ofrandă pentru toate ce mi-ai făcut. La fel ți-aș închina ode cerului, să apari, să dispari. Să rămâi mie, să rămâi nimănui. Femeie perfectă, femeie muritoare, concept de luat în brațe, de sărutat, de aruncat la gunoi. Ars pe dinăuntru de vină, de dorință, încep să realizez ce făptură am avut, ce făptură există, ce lucruri pășesc în jurul meu cu mască de făpturi. De femei, de fete, de enigme feminine.

Ți-am adus rugă de copil la sânul mamei. Un descânt, un trup golaș în răscrucea timpului pierdut. Te-am pierdut în fața mea pentru cineva ca mine. Te-am găsit în toate, doar să te pierd la fiecare sărut, la toate îmbrățișările din lume și la singura iubire sinceră. Ți-am greșit ca un păcătos uitând păcatul originar. Ți-am greșit ca un novice uitând respectul către cel ce experiență-i dă. Ți-am greșit ca un băiat ce uită să fie bărbat pentru femeia din fața lui. Ți-am greșit ca un muritor, ridicat la rang de zeu, am descuiat și am furat focul patimei, am rupt legământ sacru, pentru nimic.

Mi-ai pus sechestru pe suflet, pentru vânzare de iubire. Am plătit în șiroaie, nopți cu lună  goală, zile alb-negru pentru un nebun ce vedea iubirea în culori. Pe o adiere de vânt, sub un creștet de copac, la țară, în locul unde toate se scutură de vină, am prins viață. Te-am îngropat în scrisul meu. Să îmi porți muza călătoare, umbrită de iubire. Nu gânduresc acum mai mult ca niciodată, ce prostie se abate asupra umanității, când iubirea devine un lucru de câștigat în fața altei iubiri câștigate și luptate. N-am să reușesc să contemplez într-atât de mult, să realizez ce fel de om trebuie să fiu, ca să reușesc să fiu omul tău, bărbatul tău pe veci.

Moarte mi-am dorit când de viață te-am sorbit. Someșul să mă cuprindă, pietrele să mă învelească, lacrimile să îmi ascundă, păcatul să îmi ostenească. Am reușit să omor un om din cuvinte, să omor principii și promisiuni. Ochii tăi să uit, nici n-aș vrea, nici că se poate. Seara, stelele, le țin locul, îmi pâlpâie la geam. Noaptea nu pot să o fac zi. Să uit, buze calde, sălbatice, tandre de femeie, cum amuțesc gânduri copilărești, patimi bărbătești, experiențe ce au fost și n-au să fie. Ziua vreau să o fac noapte, să nu te văd, lângă mine, în lumi distanță, în liniște asumată, în tristețe prea vegheată.

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;…M…&8221;

  1. Erai păcatul meu etern. Ți-aș fi mușcat coapsele, ți-aș fi lăsat 3 înțepături simetrice pe gât, drept amintire, aș fi fugit apoi, te-aș fi lăsat așa, să-mi duci dorul, nimic nu poate fi mai dureros decât un dor ce roade din tine ca un vierme.
    Nu am făcut nimic din toate astea, am constat că-i mult mai dramatic să nu apar deloc, să te las să aștepți.. erai frumos în seara aia așteptând, tu te uitai la rața împăiată de pe boxă și ea la tine, mai că vă ucideați din priviri, sau o ucideai, ea părea speriată, încă cerșea clipe. Te-am lăsat așa, starea în sine e superbă, nu poți spune că stai degeaba ci că aștepți un ceva, orice, un tren spre noi cunoștințe ce te vor părăsi, un tren spre un nou început ce se va încheia grandios sau umilitor, un tren spre cunoașterea de sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s