Jind


Dulcele ore ce se închină frumuseții

au clădit chipul fără pereche,

vor fi stăpânii propriei creații

și-o vor mâhni ca pe-o soartă veche.

 

Că timpul plimbător își mișcă vara

și-n cripta iernii vrea s-o-ndrume,

aruncate gânduri, ascultând povara

cum minunea, atinsă, pășește-n lume.

 

Când strecori de năzuințe clipa-ți rămâne,

Lacrimă, roaba, între pereți de șoapte,

al păcatului himeră, rugăciune spre icoane

și-apoi credul și el, caută doar fapte.

 

Dar rozele ce inimii-i ascund rana

Al tău chip îl văd. Suspinându-și mireasma…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s