Iubire


Amorule, fură-mi dorințele, pe toate

ești mai avut de le vei cuceri?

Dorința nu mi-o crezi iubire poate,

dar ea zace-n tine de când o știi.

 

De dorul meu să-mi alungi iubirea

s-o batjocorești, nu te voi face vinovat

Dar îți curge vina, de îi vei fura sortirea

fără să o tânjești cu adevărat!

 

Iubit amar, eu, domnul tău de-o noapte

îngăduință vei primi când pasiunea mea o furi

Gândurilor să-le ierți dorința ascunsă poate

mai greu prea tânjitele speranțe să le-nduri.

 

Iată, ce schimbat în bine a ajuns omul

n-a rămas decât: iubirea, visul și blestemul!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s