Har


Harul omului-i credința după gându’ ce-mi deschid

tot divinul mă veghează

deși-n nemurire am fost sortit

și păcatul-mi curtează?

 

Din privire te-aș descrie și prin scris

să cuprind de-a-ntregul vulcan de gânduri

mărturie falsă îmi vor pune. N-am ales

în veci, un chip, să-mi ucidă mii de rânduri.

 

Și astfel blestematele-mi hârtii

vor fi ocărâte și-mi va rămâne

ce iubești, ajunge-n mila sorții

un poet-nlănțuit de himerele nebune.

 

De-ar fi odorul tău, vei plânge după el

că-n versul nostru, vei zâmbi de fel.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s