Străluceafăr


A fost odată ca-n poveşti

O prea frumoasă fată,

Din rude mari şi româneşti,

Citea poezia foarte mirată.

Şi era singură la părinţi

Şi ambiţioasă pân’ la stele,

Mă dezmiardă cu priviri fierbinţi

Mi-aş dori să mă pierd prin ele.

Din umbra falnicelor jucării

Ea gândul şi-l îndreaptă

Lângă monitor, unde-un flăcău zâmbi

Ovidiu, răbdător aşteaptă.

Privea-n ecran printre rânduri

Cum scrie şi străluce,

Prin sincerele gânduri

Fascinaţie băiatul îi produce.

Îl vede azi, îl vede cu ochi buni,

Astfel dorinţa-i gata;

El iar, încercând de săptămâni,

Îi cade cu tronc fata.

Cum ea pe coate-nvaţă filosofie

Visând ale ei bucle,

De dorul lor şi-n inimă-i bucurie

Şi tastatura-i se umple.

Şi scris cu scris în faţa ei

Încearcă cu îndârjire,

Trecând prin caldele scântei

O mreajă de iubire.

Şi când în pat se-ntinde obosită

Copila vrând să se culce,

I-atinge mâinile la prea iubită

I-nchide ochii cu-n sărut dulce;

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s