Fiind student prin Cluj cutreieram…


June tânăr, pornit din scorburile oraşului fără nume cu istorie anume se porneşte aiurit spre noua lui viaţă. Eminescu v-a dat o poezie, eu vă dau o proză. N-aş vrea să îl plagiez, n-aş vrea să copiez, vreau să narez. Eram în faţa examenului dintre copil de liceu şi tânăr de facultate şi încă oscilam cu gândul ce jurnalism să fac. De Bucureşti, de Cluj, de Iaşi, de Constanţa sau tocmai de Timişoara. Am ales în stil sherlock-holmian. Bucureştiul, cu tot respectul pentru cei din Bucureşti, fără Legiunea Străină ca bodyguarzi şi un fond funciar comparabil cu averea domnului Gates, nu mă face nici să îl vizitez, dară să îmi petrec tinereţea şi cariera în el. Cu regret pentru rudele mele, pentru prietenii mei de acolo, nu voi păşi doar de un drum mă va obliga să fiu, în sens contrar, Clujul meu de toate zilele are de toate şi mult mai multe decât aş fi visat. Iaşi, Timişoara şi Constanţa, prea departe, plictisitoare (dupa părerea mea, mă pot înşela), prea non-Cluj.

Cluj. Mi-a luat o după-amiază de luni, o noapte de dormit în picioare pe un rapid plin ochi de viitori boboci, o ploaie de vară şi oboseală stupidă, să îmi dau seama, că aici aparţin. Cuvinte mari pentru un oraş care mă ţine în el de 2 ani. Dar mă ţine, mă absoarbe, mă creşte, mă defineşte. Un 16 celebru, 4 colegi diferiţi, un lift prezent de formă şi o taxă de plătit. Aşa mi-aş rezuma anul de bobocie. Totuşi e prea puţin. Am iubit, enorm, nicio poveste de pe lume nu poate arăta precum iubirea ce mi-am trăit-o. Am suferit, la fel precum am iubit. Doar aşa am învăţat cum şi cât să iubesc. Nu îşi are rostul pentru mine şi nici pentru ea. Am mers înainte. Mai întâi m-am îngropat în muncă. Proiecte. SWIM, muncă multă, distracţie pe măsură. Practica, distracţie pe măsură, muncă după. Televiziune, de fapt, o încercare să descopăr ce face o cameră din om şi un reporter în faţa lui. Şi îmi place. Atât de mult, iau şi bani, atât de mult, rămân peste program, atât de mult, încât asta vreau să fac până termin. Poate o să fiu apreciat. Momentan, sunt omul cu o cameră. Cu două, cu trei. Câte are studioul.

Cluj. Clădiri vieneze. Aşa le văd eu. Blocuri gri comuniste se împletesc cu istorie arhitecturală. În dimineaţa de iulie, când cu rucsacul în spate, porneam pe jos spre Traian Moşoiu, să mă fac boboc de jurnalist, mă uitam vrăjit, eram în Europa din România. Strada lui Horea, m-a facut să uit că totuşi e cam frig dimineaţa şi eu n-am o geacă să mă încălzesc. Că n-am un pat să mă întind după ce toată noaptea a trebuit să fac plantonul pe holul rapidului Bucureşti-Oradea. Un Memorandum mai târziu şi plimbându-mă pe seama Eroilor până dau de un teatru. Aşa de teatral. Aşa de cultural. Aşa de vizitat. Abia spre vară. Nu-i timp de cultură pentru mine, nu ca n-aş vrea, dar n-am cu cine. Trebuie să am prieteni, prietene, pasionaţi de ciocoflenderul Piersic. Agale pe Dorobanţilor, de Cluj, dreapta să fac plinul la Moll (cu o apa), şi mă văd în faţa clădirii cu pricina. Mă înscriu, asta a durat cel mai puţin, 10 minute de birocraţie pentru 3 ani de studenţie. Mi se pare corect.

Cluj. Mapamondul la un loc. M-am plimbat prin Europa, cât mi-a fost dat. Dar în Cluj, n-a trebuit să fac mii de kilometri să dau peste tunisieni, peste algerieni, peste chinezi, peste oameni de tot felul, români sau adoptaţi de noi. Mi-am întrecut curiozitatea despre unguri. Sunt la fel de români ca şi noi. Doar că vorbesc mai puţin româna. N-au nimic cu mine cum nici eu n-am cu ei. Serile în care stăteam de vorbă o dovedesc. Profesorii, mai atipici. O rigoare, o simplitate, o tinereţe, o tehnicitate, o facultate ca altele şi nicicum la fel. Să stai de vorbă cu oameni instruiţi şi să te simţi adult, cine îţi mai oferă. Şi totuşi n-a fost destul. Mi-am adoptat familie, sau ea pe mine, cine stă să vadă. Zac acolo cu orele, cu zilele, şi în weekend dacă mă cheamă. Mă plâng că nu îi fac mandri cum mă fac ei pe mine. Dar e timp. Clujul, abia creşte, abia îmi arătă de ce este în stare. Şi eu, student, băiat, îl cutreier, cât am timp, cât vrea să îmi arate.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Fiind student prin Cluj cutreieram…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s