Femeie. Dragoste de zeu


Te-am iubit cu sufletul curat. Azi ca un ticălos te lipesc de perete şi îţi străpung trupul cu o suliţă de gânduri şi percepţii. Trag de păr speranţele tale să se termine frumos. Tu femeie, te aştepţi să îţi fiu prinţ, să te sărut cuminte, să te trezeşti din toate basmele tale. Tu femeie, un cavaler te face fericită. Eu, nu sunt cavaler. Te iubesc pervers. Cerul şi pământul se cutremură când te văd în braţele mele. Te sărut ca un animal. Lobul urechii tale este rădăcina de la care pornesc. Te gâdil, te fascinez, râzi, gemi, taci. Ahhhhh! Femeie, întinde-te, alungeşte-te, lasă-mă să fiu în tine. Continuu să te sarut. Un obraz mă aşteaptă, îmi şopteşte că o femeie este posedată. Şi ce-mi pasă mie. Cobor până la gât, ca un vampir sug viaţa din tine. Te iau în brate şi te strâng să îţi zboare sufletul spre Rai. Mori cu totul să te aduc în altă lume. Lumănârile, săracele, degeaba ard lângă noi să ne ţină de cald. Totul în jur e gheaţă. Totul a îngheţat. Timpul nu mai vrea să treacă pe lângă noi. Secundă amărâtă, a murit de emoţie. A văzut un zeu, o femeie. A văzut un trup din două suflete.

Şi am ajuns în sfârşit în dreptul lor. Sânii tăi, rotunzi, fermi, de femeie. Stângul începe să îmi zică: “sărută-mă nu mă lăsa, sărută-ne nu ne lăsa. Vrem să îţi atingem buzele, vrem să ne atingi goliciunea trupească. Doar un zeu are voie de noi, el ştie ce începe de la noi şi cum se termină totul în mintea noastră. Un bărbat, ce animal prost. Se uită la sâni ca şi cum ar fi carne. Tu zeule, ne săruţi, ştii că sufletul femeii răzbate prin noi, Inima sub noi tot curge viaţă. Aerul se umflă sub plămâni. Tu zeule, nu te opri, luăm foc de-o faci. Rămânem doar piele şi forma în mintea unui bărbat. Femeia noastră, moare om de n-o faci.”

Cum să rezist, doi sâni frumoşi, atât de cuminţi pe trupul tău, atât de obraznici în mâinile mele, se jucau cu ele ca nişte copii prin nisip. Se modelau, se conturau, se întăreau de la făclia mea de sărutări. Cât puteam săruta? Aveam de coborât spre paradisul dintre Eden şi Rai. Un loc, pe cât de mic, pe atât de cuprinzător. În fond, nu intră decât mintea mea acolo. Ea ştie ce pot găsi, ea ştie ce pot educa. Ea ştie ce îţi pot face dacă te ating la fel de bine. Totuşi, nu te sărut. Buzele mele aşteaptă altceva. Vor sudoare, vor dorinţă, vor plâns. Le dau şi din asta. Mai întâi, intri şi te opreşti. Înainte şi te opreşti. Înapoi şi gemi. Femeie, femeie, nu te opri, lasă paradisul să se deschidă. Un muritor, plăsmuit de un zeu, vrea să intre, să descopere. Lasă-l, e sfios, e curios. Îţi atinge porţile. Le deschide uşor, uşor, cu o mână de copil inocent, începe să vadă ce este înăuntru. Gata. A văzut. Urmează posedatul de bărbat să îşi facă treaba. Să cutremure gândurile, aşteptările. Şi femeia cu totul. Ce paradis atins. Femeia mea moare.

A murit? A murit păcatul ei, începe să trăiască. Vede viaţa prin ochii mei, vede tot prin mine. Zeul păgân, nesimţirea umană a stăpânit-o pentru o secundă amărâtă. I-a descătuşat cu ochii minţii porţile prin care se cutremură sfinţii. I-a sfărâmat prin buze deocheate tot ce visa în fiecare noapte. Să fie fericită. Asa a şi fost. A murit. S-a trezit din vis. Şi asta a fost să fie. Iubire.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Femeie. Dragoste de zeu&8221;

  1. wow, ovi, sincer, m-au uimit. dupa schimbarea de look de ieri de la festivitate, astazi am citit postul acesta. FELICITARI! (PS: nerecomandat frigidelor)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s