Femeie.


Te uiţi şi rămâi blocat, admiri şi rămâi blocat, priveşti şi rămâi blocat, ochii mei se blochează pe un chip, ochii mei se blochează în ochii tăi, ochii mei par doi bolovani fără valoare pe lângă ochii tăi.

Ochii tăi, sunt perle, negre, tăciune, sunt lacrimi capsulate, sunt zâmbete trucate, sunt emoţii aruncate. Ochii tăi sunt mai mult decât un cuvânt poate explica. Răsfrângeri de lumină, puţină cât să îi vezi, destulă cât să arate un suflet. În rest, mister, patos, pasiune, te mănânca de dorinţă, devorează de dor, absorb sentimente. Ochii tăi fac asta, nu le comanzi, nu le zici nimic, au mintea lor, au inima lor, au sufletul lor. Plâng mai mult decât o faci tu, râd mai mult decât o fac alţii pentru tine, simt totul în locul tău. Şi în ochii tăi se vede nimicul. Un nimic atât de mare încat îl poţi băga în sân şi păstra pentru eternitate. Dar de ce ochii tăi şi nu buzele tale. Pentru că…

Buzele tale, sunt doar ale tale, nici cel care ţi le sărută, nu le simte cum le simţi tu pe ale lui, nici cuvintele ce răzbat din tine nu te simt cum o faci tu. Buzele tale sunt roşii, albe, negre, albastre, de orice culoare pentru că ai puterea să colorezi lumea cu un surâs, să întuneci de invidie orice om, să alini un suflet în derivă. Buzele tale nu vor mai fi ale nimănui, buzele tale adăpostesc şiroaie de pasiune. Un copil stă în ele, o femeie strigă prin ele, un înger le ţine sub control şi un demon dărâmă emoţii, totul începe de la ele şi nimic nu se termină cu ele. Dar buzele tale sunt mici, atât de mici încat nu merită să vorbesc despre ele. Mai bine să încep cu…

Pielea ta, este albă precum un fund de bebeluş, roşie precum un obrăjor de copilaş, aurie precum soarele ce îţi atinge fiecare por vara. Pielea ta ţi-o atinge un bărbat şi o simte întregul Univers. Răzbate prin ea fiecare gând mut, fiecare sentiment păcătos de pasional, fiecare tors de pisică sălbatică. Pielea ta este locul unde se joacă şiroaiele de apă, şiroaiele de foc, şiroaiele de sărutari ce vin dupa ce greu scapă de buzele tale. Pielea ta arde copilărie, inocenţă, mister, durere, zâmbete şi plânsete. Dar pielea ta este templul unde toate străbat, unde toate ajung, unde toate cresc. Aşa că pielea ta merită uitată. Pentru că cineva mai valoros o detronează…

Tu, eşti femeia din spatele fetiţei, mama din spatele bebeluşului, pisica din spatele stăpânului, misterul din spatele minunii. Tu, eşti Universul de întrebări de copil, stelele cuprinse în mâna unui bărbat norocos, Soarele de sentimente împărtăşite celor sub tine, Luna gândurilor ascunse singuraticilor, eşti un nisip într-o ocean de gheaţă, o lacrimă pe obrazul meu.

Tu, meriţi tot plânsul meu şi niciun surâs mârşav. Meriţi ce nu merită sufletul meu.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Femeie.&8221;

  1. mandru mah, da cu astea nu poti agatza gagici, ca in ziua de astea pitip=oancele nu mai inteleg ce vrei sa zici prin ” fata ta ca funduletzul unul beblus”…

  2. traiesti in alta lume,din pacate.e frumos,dar pentru o mana de fete.poate una din astea il va citi.Bafta,taticule

  3. dragut. puteai mai bine, mai sexy si mai captivant! ma dispera repetitiile! deci preaaa multe! unele comparatii sunt flatante altele trase de par. Un fund de bebelus de obicei e moale nu alb, si cred ca e de la roz in sus ;;)

    si prinde la pitipoance 😉 mai ales daca ai si o masina :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s