Natural


trăznit de fulger, păşesc în lacrimi îngheţate

luminez speranţă în ochii tăi absurzi, mă înclin sub trena de stea

râde gândul meu de fericire, înnebuneste plânsetul tău de amăgire

într-o seară, te cuprind nebun, îţi vorbesc nebun, mă asculţi oricum

o cămaşa de forţă, petale de trandafiri, mă opresc să strig lumii

pune lacăt unui izvor de sentimente, gura-mi tace ţipătul mut

sunt iubit, oare iubesc?

o rază de ploaie, bate, răzbate, fuge lin către tine, te mângâie

o săgeata de lumină, taie, alunecă, rupe-n două buclele unei stele

se naşte, dispare, şi reînvie speranţa să fie nimic din tot ce este…şi vrea să fie

lumea doare, paradisul merge pe o sanie, e copil mic inocent, ştie doar atât…

Sunt eu cu tine, eşti tu fără mine, suntem noi fără amândoi, nu suntem niciunul doi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s