Univers


Scap din mână un răsărit de Soare pentru a vedea în ochii tăi apusul unei vieţi.Îngrop în fiecare zi un sâmbure de speranţă, vreau să reînvie o stea, o Luna, un Univers.

Adorm în braţele tale, două galaxii de sentimente, două râuri de pasiune, două lumi pustii de orice vină.

Adormi în gândul meu, Univers finit, Soare apus vara, ospiciu pentru singuratici.

Ne trezim în lumea noastră, distrusă de flăcările unui sărut disperat, bătută de vântul dorului mărunt, alungată în valurile unui plâns de neputinţă.

Arunc către tine o floare, un trandafir de gheaţă, să te încălzească ziua, să te ţină trează noaptea, să îţi omoare gândurile mele.

Azvârli spre mine vorbe crude, pure, ciudate ca o zapadă în vreme de vară, te doare că nu sunt al tău.Te intrebi: Coşmar sau Vis, Singură sau Amândoi, Stea sau Om.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Univers&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s