…Suflet…


Ochi plăpând şi limbă largă

Pot vedea o lume întreagă,

Glas de aur învechit

Timp aieve, timp sucit.

Omorât de veste grea,

Îngropat sub o stea

Naşte chipuri de nădejde,

Umblă viaţă în primejdie.

L-am lăsat să fie gol,

M-a încuiat într-un zăvor.

Aruncat fără speranţă,

Străbătând o nouă viaţă.

Ia-mi tot soarele,

Rabdă luna, rabdă stelele,

Uite-o lacrimă pe obraz,

Uite lumea, dă-i răgaz.

Ea nu ştie să iubească,

Ea nu vrea ca să trăiască,

Vrea doar apă pentru foc,

Vrea doar timpu’ să stea-n loc.

Nu m-ascultă ea, nebuna,

Nu m-ascultă, i-i totuna

Că iubirea o doboară,

Că dorinţa o aruncă.

Scuipă foc în ape tulburi,

Râde tot în vremuri clare,

Ştie tot şi dă crezare

Că iubirea ei nu moare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s