Greșit-ai când vei prevesti de-a pururi soare?
Sunt pustiu, vidul m-a ajuns din urmă,
și trupu’i himeră-n depărtare
Sub vorbe grele și-a gândurilor brumă…
Totuși, nu-i destul să-mi păstrezi frumos o rază
Lângă mintea mea trăznită de furtună!
Vorbele gingașe-mi încătușează
Chinul doar, patima nu; să rămână
Dorința, și timpul astupă rana
Ce singur mi-am ales, dar el nu face
Întreaga vindecare pentru vina
Ce-o poartă osânditul pân’ la cruce.
Dar ploile tale, veșnic uscate
Din regret, picură păcate….
