Clipe

las magia să ne-transforme-ntr-unul

pornind umil din viață singurătatea-n doi

că doar solitudinii noastre frâul

a încercat s-o spele de noroi.

adorația noastră se-mpletește-n două minți

iar cufundă sufletul deschis

spre-a lumii dezmierdare în dulcele dorinți

ne unim prin clipele unui vis.

de nu vom fi doi nu vreau să pot plânge

că iubirea ce ți-o port e-a noastră soartă

tu mi-ai spune, nebunie, bărbat, înge’

către-al lumii gând umanitatea ce ți-o poartă.

dăinuind dorința însă, te pot avea-n mine

și-a mea fiind, în pasiune, să te iau ca pe-o minune.