Divine sunt cuvintele mai înainte scrise
visând că n-am să-te ador mai mult,
speram, totuși doar, crezând în vise
ruga Domnului să pot s-ascult
să las timpul scurs, secundele ce-l calcă
taine și secrete sufletești,
să le arunce într-o speranță sacră
făcându-le creaturi cerești
Oprit-am fost de-a distanței vâltoare
să-ți șoptesc:”Mi-ești scumpă precum aerul mi-a fost!”
pe când respiram lacrimi dintr-o mare
și mă rugam vieții să-mi dea rost.
Amoru-i fraged. Întreaga lui minune
va crește mereu, să-ne fie mereu bine…
